- despre consultarea pentru politicile culturale europene -

Săptămîna trecută Marilena Stanciu (Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional) a trimis către operatorii culturali invitaţia de a trimite puncte de vedere si sugestii pe marginea Planului de Lucru în Domeniul Culturii pentru perioada 2008-2010 şi alte propuneri pentru politici culturale, studii, domenii în care ar fi oportun schimbul de bune practici în acest sens pentru următoarea perioadă. Pe baza evaluării şi în urma propunerilor trimise, noul Plan va fi discutat şi aprobat de Consiliul Uniunii Europene, moment din care va determina o serie de obligaţii pentru Statele Membre, Consiliu şi Comisia Europeană.

Nu cred că e nevoie de un amplu studiu pentru a observa că aproape nimeni nu mai are încredere în astfel de invitaţii. O lungă şi neplăcută experienţă de planuri şi strategii care nu au fost aduse la viaţă sau care au fost atît de răstălmăcite că au pierdut semnificaţia convenită şi au slăbit sensul potenţialului lor performativ cu siguranţă îşi spune cuvîntul. Mai contribuie la reacţia de respingere şi lovirea zi de zi de deciziilor concrete de alocare sau reducere a fondurilor din bugetul public şi de iniţiative legislative care trec netulburate, decizii ale căror sensuri le întrezărim în calcule politice şi de circumstanţă, şi nicidecum în planuri şi strategii fundamentate şi asumate. Aceste decizii şi oamenii care le pun în aplicare reprezintă politici culturale în sine, vorbesc despre valori şi priorităţi, despre pîrghii şi surse de informare.

Şi totuşi, dacă ar fi să luăm de bună invitaţia şi să încercăm să înţelegem ce ni se propune, care ar fi concluzia? Care este rolul şi sensul Planului de lucru al Consiliului UE in domeniul Culturii, cum influenţează activitatea în Statele Membre şi cum ajunge la noi? Cum înţelege Romînia să comunice participarea sa la lucrările acestu