Stimate domnule Cătălin Stănescu – am o veste bună pentru dvs., cît şi pentru mine: vă pot satisface rugămintea de a găsi reţeta şalăului bonne femme. Nu vreau să folosesc termenul deja dubios de solidaritate, dar la cîteva zile după publicarea articolului în Dilema veche din 27 mai, în care mă adresam chiar documentariştilor din serviciile multilateral specializate, au început să bată e-mail-urile. Pe 28, de la Viena, arhitectul Horia Marinescu, într-un mesaj savuros, îmi transmitea, în franceză, reţeta „sosului în sine care probabil că formează baza“, specificînd că pe sursele sale „prepararea peştelui propriu-zis, nu am găsit-o“. Tot pe 28 mai a apărut, iluminat, Liviu Preda, convins că reţeta e pe Google: http://gastronomie.ele.ro/Salau _bonne_femme_—r2118.html. A doua zi, pe 29, la orele 11,05, Ciocu îl punea la punct: „Google îţi dă, dar nu-ţi pune în traistă. Reţeta din acest link e departe de bonne femme“, şi argumenta de ce cu o înaltă cultură gastronomică. Duminică, 31, acelaşi Ciocu revenea promiţînd că ne va da reţeta pe http://www.cevabun.ro. Pe 1 iunie, sper să nu vă ameţesc, au decolat două mesaje – unul de la Alina Oprea, care „după două zile de căutări pe site-uri în franceză şi engleză, căci m-am decis să găsesc ceva (e păcat de aşa o cerere)...“, se îndoia totuşi de reuşita ei; pe cînd încercam să mi le traduc în româneşte a apărut from Victoria Pătraşcu (vpatrascu@yahoo.fr) acest mirobolant text: „Nu am rămas surprinşi de rugămintea dvs. şi umerii nici n-au clintit din loc, dar nu am putut împiedica o lacrimă nostalgică să alunece pe obrazul (altfel fără de pată) al documentaristului nostru şef. Pentru că şi el a mîncat şalău bonne femme la Capşa, adesea se întreabă: „Mais où sont les bonnes femmes d’antan?“. Pentru că sînteţi un vechi client al serviciilor noastre şi pentru că nu dorim să vă pierdem, ne grăbim să vă dăm toate datele de care