Ion Basalîc şi-a dedicat aproape toată viaţa fotbalului şi de 15 ani de când a agăţat ghetele în cui, a rămas în continuare un om devotat sportului cu balonul rotund.

A îmbrăţişat cariera de antrenor după ce timp de aproape trei decenii a jucat fotbal în primele trei divizii ale campionatului naţional.

În scurt timp a demonstrat că şi de pe banca tehnică poţi avea parte de satisfacţii numai dacă ai un singur ideal în viaţă: să învingi în fiecare meci pe care îl ai de disputat.

În ultimii cinci ani, de când antrenează şi la Buzău, a convins suporterii că poate face performanţă chiar şi cu echipe mici care nu au la dispoziţie bugetele marilor cluburi din ţară.

Ion Basalîc spune că dragostea pentru sport i-a fost insuflată de fraţii săi şi de către prietenii de joacă din cartier. „Toţi copiii din cartierul Bădălan din Galaţi se mândreau că fac sport. La fel şi cei cinci fraţi ai mei. Unul chiar a fost luptător de mare performanţă şi a fost cooptat la loturile naţionale după ce a jucat şi pentru Bacău şi clubul Dinamo. Mă duceam singur la fotbal şi părinţii mei habar n-aveau ce făceam. Au aflat despre performanţele mele din fotbal de-abia când aveam 15 ani, după ce s-a scris în ziar despre mine”, îşi aduce aminte Ion Basalîc.

Citeşte şi: Adrian Popa - Ofiţerul mecanic care-i ghidează pe studenţi

Ion Basalîc povesteşte că după ce a început să joace fotbal pe maidanele unui cartier din Galaţi a urmat o carieră strălucită pe la mai multe cluburi titrate din ţară. Spune că şi-a început cariera ca vârf de atac la 9 ani la Politehnica Galaţi şi a terminat-o ca fundaş, la 37 de ani, la formaţia Dunărea Galaţi. „Loveam foarte bine balonul cu ambele picioare. Antrenorii erau foarte mulţumiţi de mine şi tot timpul eram cooptat în lot. La 15 ani am trecut la Metalul Sport în divizia C, apoi am jucat de la 18 ani la Oţelul G