Invitaţia de a imagina viitorul continuă şi săptămîna aceasta. Citiți despre ce este vorba şi care sînt primele răspunsuri primite aici. Provocarea seriei stă în relaţia pe care o dezvoltă cu evenimentele timpului prezent, iar sensul său se află în confruntarea dintre tipurile diferite de putere/autoritate pe care le au pe rînd oamenii politici, administratorii publici, simplii funcţionari, producătorii culturali, creatorii, cercetătorii, gînditorii, publicul de artă, managerii privaţi etc. Fiecare dintre aceştia acţionează asupra lumii artei şi culturii, dar foarte rar li se pune tuturor aceeaşi întrebare despre viitor. Lipsa prezenţelor contrastante, sau pur şi simplu diferite, cu privire la felul în care arată sau ar trebui să arate lucrurile din punctul lor de vedere creează nu doar impresia unui fals consens, ci chiar a unei lipse de alternative şi, în consecinţă, o nevoie de inventare a unui comitet/grup de experţi care să gîndească pentru aceştia lumea care urmează.
De la simplu spectator la ministrul Culturii, fiecare actor social din lumea culturii realizează continuu tranzacţii între nevoile şi resursele disponibile. Unii sînt doar dealeri între alte grupuri sau alţi indivizi, alţii intervin şi creează materie care poate fi schimbată în acest circuit. Chiar şi cei care aparent par doar să construiască „coridoarele” prin care această materie circulă nu sînt altceva decît un soi de dealeri de proces: administratorii publici, parlamentarii, cei care gîndesc şi aprobă legi sînt la fel de implicaţi în traficul dorinţelor şi viselor umane ca omul de marketing de la Procter & Gamble. Cînd relaţia dintre ceilalţi și grupul privilegiat care distribuie, colectează, administrează banii se scurtcircuitează, cînd aroganţa, incompetenţa şi lipsa de interes pentru altceva decît propriul bine meschin devin o crudă evidenţă, este, poate, necesară redescoperirea a
