La şase ani văd, împreună cu părinţii, primul film porno; la 11 ani au prima experienţă sexuală; la 14 ani participă la prima partidă de sex în grup; la 16 ani joacă în primul film porno; la majorat au avut deja cel puţin 50 de parteneri sexuali. E vorba de „generaţia porno”, de tinerii născuţi începînd cu a doua jumătate a anilor 90. Bernd Siggelkow şi Wolfgang Büscher descriu într-o carte intitulată „Deutschlands sexuelle Tragödie. Wenn Kinder nicht mehr lernen, was Liebe ist” („Tragedia sexuală a Germaniei. Cînd copiii nu mai ştiu ce înseamnă iubirea”) noile tendinţe – îngrijorătoare, spun ei – în ceea ce priveşte debutul vieţii sexuale. „Prăpastia dintre maturitatea fiziologică şi maturitatea sexuală spiritual-psihologică e tot mai mare”, avertizează cei doi autori. Nu numai expunerea mediatică fără precedent a sexului (şi lipsa restricţiilor de acces la conţinut pornografic pe Internet) ar fi contribuit la apariţia acestei aşa-zise „generaţii porno”, ci şi liberalizarea discursului despre sex a generaţiilor precedente.
„Generaţia X” este o sintagmă care se referă la persoanele născute în SUA în perioada 1965-1985 (în Europa occidentală tendinţa a început ceva mai tîrziu). Paul Fussell, istoricul care a „inventat” termenul, enumeră, printre caracteristicile acestei generaţii, spiritul contemplativ, replierea spre sine, izolarea de societate care e dublată, doar aparent paradoxal, de un cult pentru mărci. Scriitorul Douglas Coupland a consacrat termenul adăugînd încă o trăsătură distinctivă: refuzul maturizării.
Fără să stabilească neapărat nişte legături cu „Generaţia X” a lui Fussel şi Coupland, cei doi autori germani văd în comportamentul tinerilor pe care îi încadrează în „generaţia porno” un fel de prelungire – prin exagerare – a valorilor promovate de cei dintîi. Cînd izolarea de societate se transformă în hedonism, e şi firesc, explică ei, c
