Alice, Pasărea Dodo, Domnul Omidă, Iepurele de Martie şi Regina de Cupă iau naştere în atelierele de creaţie ale teatrului din strada Eremia Grigorescu. Scenograful Sandu Marian a venit de la Cluj, special, pentru a crea personajele celebrei poveşti „Alice în ţara minunilor”. În cele trei „laboratoare” ale teatrului, maeştrii şi artiştii sunt transpuşi în tărâmul viselor lui Lewis Carroll.
La etajul trei al instituţiei din Piaţa Lahovari e forfotă mare, pe holuri, în ateliere, şi chiar în spatele scenei. Nu se joacă niciun spectacol. Actorii sunt acasă, dar se aud zgomote de polizor, maşini de cusut, compresor şi fâsâit de spray-uri.
Şoriceii lui Alice sunt la tăiat. Praful de burete zboară din picioare când intri în atelierul de sculptură. Dinu Carcaleţeanu a tăiat la fir cald şi a cizelat cu polizorul un iepure ce va fi agăţat de tije. „O zi a durat lucurul la iepure. Este mult mai puţin decât dacă aş fi tăiat o păpuşă din lemn”, spune Carcaleţeanu, printre puţini sculptori de păpuşi din România, care lucrează în Teatrul Ţăndărică din 1968.
Într-o altă cămăruţă, pe o masă încărcată cu desene şi cu bucăţi rupte de material, un cap mic, din burete, zâmbeşte mândru că are o pălărie uriaşă. Este Pălărierul Roşu care tocmai a fost vopsit. În contast, la geam, „toarce” o pisică mare, albastră. I se vede capul şi o coadă lungă.
La masa de lucru, scenograful Sandu Marian face ultimul retuş la Ceainicul din poveste. Are capac şi e uşor. „Are rol de scaun al Iepurelui de Martie şi am zis să-l însufleţim. I-am ataşat căluţi de mare, şerpi şi capete de lebede”, explică artistul, aruncând cu vopsea pe obiectul rotund.
Înţeleptul Domn Omidă şi pipa lui
Spectacolul, în regia Alicei Barb, va avea premiera la toamnă, dar toată munca de creaţie, decoruri şi păpuşi, se face cu multe luni înainte. Pentru
