Mai mulţi ani, Canada a stat pe regim de pâine uscată. Dar a intrat în noul mileniu cu datoria redusă la jumătate.

Vecina din Nord e rar considerată un exemplu de urmat în Statele Unite. Când a avut loc dezbaterea asupra reformei sistemului de sănătate, oponenţii proiectului au avertizat că riscăm să ajungem precum canadienii. Cu toate acestea, în domeniul respectiv, dar şi în alte sectoare critice, cum ar fi gestionarea chetuielilor publice, şomajul sau economia, performanţele canadienilor sunt mai bune decât ale Statelor Unite. Majoritatea economiştilor noştri spun că vor trece ani buni până când SUA va recupera cele opt milioane de joburi pierdute în timpul recesiunii. Canada, în schimb, a recuperat deja toate locurile de muncă distruse.

Explicaţia formei excelente în care se află această ţară trebuie căutată în anii 1990. La acea epocă, Ottawa a fost constrânsă să-şi însănătoşească finanţele publice, o provocare cu care se confruntă azi toate ţările industrializate. După ani de cheltuieli excesive, datoria publică atinsese dimensiuni monstruoase, de aproape 70% din PIB. Aceeaşi sancţiune ce s-a abătut azi asupra Greciei, Portugaliei şi Spaniei a căzut şi pe capul Canadei: agenţiile de rating au degradat-o, iar costurile împrumuturilor sale au explodat. Reacţia Ottawei a fost, însă, promptă.

Cheltuielile sociale au fost reduse drastic, iar costurile acestora au fost în mare parte transferate provinciilor. Mai mulţi ani, Canada a stat pe regim de pâine uscată. Dar a intrat în noul mileniu cu datoria redusă la jumătate. Chiar înainte de recesiune, în 2008, această datorie ajunsese la puţin peste 20% din PIB - fapt ce a transformat Canada în cel mai bun elev din grupul ţărilor industrializate. În timpul crizei economice, Ottawa a investit într-un plan de relansare.

Chiar şi cu aceste cheltuieli, deficitul bugetar al anului în curs e estimat la