● Adu-l urgent pe scenă / Get Him to the Greek (SUA, 2010), de Nicholas Stoller.

Judd Apatow a devenit o forţă în comedia americană: pe lîngă Virgin la 40 de ani, Un pic însărcinată şi Funny People, pe care le-a şi regizat, el a mai produs succese ca Superbad, Înşelat de Sarah Marshall şi, cel mai recent, Adu-l urgent pe scenă. În acesta din urmă, Jonah Hill joacă rolul unui umil amploaiat de la o companie muzicală, care primeşte misiunea de a-l aduce de la Londra la L.A., pentru un concert, pe rockerul britanic Aldous Snow (Russell Brand). Cariera lui Aldous se află în declin de cînd, sub efectul unuia dintre atacurile acelea de umanitarism africanofil profund narcisist cărora tind să le cadă victime superstarurile, a scos un clip intitulat „African Child“ („Ideea e că eu sînt un Hristos african alb venit din spaţiu.“), pe care criticii l-au considerat aproape la fel de nociv ca războiul şi foametea. Dezamăgit, Aldous s-a apucat de droguri şi de băutură. Misiunea însoţitorului său este să-l ferească de ele, dar rockerul îl face lacheul lui: îl pune să-i ţină drogurile (în rect) pînă trec de paza de pe un aeroport, apoi îl pune să-i procure altele (implicîndu-l într-o înjunghiere), să consume alături de el, să consume şi alcool, să consume şi femei (dintre care una îl violează cu un vibrator: da, e genul ăla de comedie) – pe scurt, aproape că-i distruge viaţa. Cunosc spectatori care au ieşit încîntaţi de la Nunta mută sau de la Concertul, dar care nu s-ar duce la o asemenea comedie, pe motiv că ea întărîtă tot ce e mai necivilizat în publicul său. Nu ştiu cît de răspîndită mai e această distincţie, dar cred că îndeajuns de răspîndită încît să merite un răspuns. În realitate e exact invers: umorul barbar-adolescentin marca Apatow, cu fixaţiile sale pe secreţii genitale, vomă şi excremente, nu e un pericol, pe cînd iluziile realizatorilor Nunţii mute sau ai