Serialele avînd în centru o anumită categorie profesională, să le spunem „de nişă“, sînt de mult o modă. Şi s-au menţinut aşa, cu variaţiuni în ceea ce priveşte respectivele categorii.
Cred că primul de acest tip ajuns şi la noi a fost ER (1994): doctorii şi asistentele din spitalul de urgenţă, relaţiile dintre ei şi cele cu pacienţii, tratate neidilic, într-un soi de realism fatalist, au avut succes. Depăşit de Ally McBeal, care, pe lîngă grupul elitist al avocaţilor, introducea şi o latură mai personală şi imaginativă: fanteziile, viziunile alegorice ale lui Ally însăşi, un soi de punere în scenă a problemelor ei psihologice şi relaţionale.
De atunci încoace, cred, „bariera“ s-a trecut. Spectatorii au acceptat că mai există şi alte comunităţi în afara celor deja consacrate ale poliţiştilor justiţiari sau ale clanurilor înstărite. Desigur, nici doctorii, nici avocaţii nu constituiau grupuri obişnuite: intrau tot în categoria „salvatorilor“ – unii ai vieţilor omeneşti, alţii ai statutului cetăţenesc…
Dintre serialele cu doctori am scris deja, cu admiraţie, despre House M.D. (2004). House, îndelung comentat, a fost asemănat cu Sherlock Holmes în abilitatea sa genială de a rezolva cazuri imposibile. De asemenea, refuzul său de a interacţiona afectiv cu oricare dintre personaje, pus pe seama piciorului dureros, face din el un exemplu extrem al masculinităţii „feroce“: un lonely ranger mizantrop şi fără dorinţă de schimbare. Anatomia lui Grey (Grey’s Anatomy, 2005) reprezintă perechea feminină a lui House. Serialul are o creatoare (Shonda Rhimes) şi o eroină principală. „Grey“ este numele de familie al lui Meredith, internă în primul an la spitalul Seattle Grace. Numele Grey este inspirat şi de cel al unui cunoscut manual de anatomie din… viaţa reală: Gray’s Anatomy (scris de Henry Gray).
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transc
