De fiecare dată cînd particip la reuniunile Adunării Parlamentare NATO, mă bucur să-l revăd pe doctorul Wladyslaw Sidorowicz. Este senator polonez, actual membru al „Platformei Civice“ şi, ceea ce mă face să îl respect infinit, fost membru marcant al „Solidarităţii“ de la înfiinţare pînă tîrziu, în 2001, cînd a decis să participe la constituirea „Platformei Civice“, alături de alţi foşti combatanţi. Cum şi de ce s-a divizat dreapta poloneză şi, mai ales, cum de mulţi dintre liderii „Solidarităţii“ de ieri – totuşi, un sindicat! – au devenit lideri ai dreptei este o discuţie pe care sper să am ocazia să o deschid la un moment dat, pentru că mi se pare că noi, românii care credem în valorile dreptei politice, avem multe de învăţat din istoria recentă şi foarte recentă a Poloniei. Revenind la prietenul meu, Wladyslaw Sidorowicz are un aer poznaş, e dispus să rîdă mult şi arată mereu un fel de bună-cuviinţă sfioasă în spatele căreia, însă, nu e greu să desluşeşti o anume tărie de caracter. Luptător anticomunist de cînd se ştie, îi este greu să spună cu precizie de cîte ori a fost arestat de poliţia politică poloneză. Îşi aminteşte doar de perioadele mai lungi de detenţie: cam un an în 1968, pe cînd era student, şi tot cam atît în 1982, sub imperiul legii marţiale. În rest, pentru că legea permitea poliţiei să reţină timp de 48 de ore pe oricine „pentru verificări“, fără nici o probă şi fără nici un control judiciar, autorităţile poloneze l-au dus pe Wladyslaw la beci şi la interogatorii în reprize de cîte două zile, fără să mai ştie nici el de cîte ori.

DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace Deunăzi, ne-am regăsit la Washington, într-o sală a Congresului american, pe Capitol Hill. L-am provocat de cum l-am văzut: cine ar fi crezut în 1989 că, peste 20 de ani, anonimul student român care eram eu va veni la Wa