Maladiile autoimune sunt provocate de o reacţie anormală a sistemului imunitar, acesta atacând celulele organismului. Diagnosticul se pune cu ajutorul unor teste speciale.
Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar nu mai recunoaşte anumite celule ale organismului şi le atacă. Astfel de situaţii sunt provocate de dezechilibre ale mediului intern şi duc la boli precum poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, lupusul eritematos sau tiroidita Hashimoto.
Majoritatea testelor pentru diagnosticarea lor au la bază depistarea complexelor antigen-anticorp. Astfel de teste sunt imunofluorescenţa, imunoelectroforeza şi hemaglutinarea. Ele ajută la identificarea anticorpilor antistructuri proprii organismului, cum ar fi anticorpii antinucleari, prescurtaţi ANA, anticorpii antireceptor TSH (în caz de tiroidită) sau anticorpii antifosfolipidici (ce atacă membranele celulare). Pentru depistarea acestor markeri sunt suficienţi 5-7 ml de sânge din venă, iar rezultatele sunt disponibile în maximum câteva
săptămâni.
Modalităţi de testare
- Hemaglutinarea urmăreşte alipirea hematiilor între ele, în prezenţa acestor anticorpi. Serul pacientului este pus în contact cu sânge de viţel, ale cărui hematii au fost sensibilizate în prelabil la anticorpul respectiv (adică sunt pregătite să interacţioneze cu el, dacă este
prezent).
- Imunoelectroforeza urmăreşte formarea complexelor antigen-anticorp într-un mediu străbătut de curent electric.
- Imunofluorescenţa constă în vizualizarea acestor complexe cu ajutorul unui microscop cu fluorescenţă. Mai exact, un antigen cunoscut este pus în contact cu serul de analizat, pe lama microscopului, după care se adaugă un nou anticorp marcat cu o substanţă fluorescentă, ce va rămâne fixat pe lamă doar dacă în prealabil s-au format complexe antigen-anticorp.
Limfocitele, responsab