Vom intra curand in tumultul legat de remaniere sau schimbarea de guvern: Unii vor iesi, alti vor intra. Unii se ridica, altii coboara. Asta e politica si asta e si natura umana. Interesul in cine “este” si cine “nu mai este” , cine “va fi” si cine “nu va mai fi” e cu totul explicabil. Si oricat am vrea sa nu fie asa, momentele de schimbari politice capteaza atentia in primul rand prin acest aspect uman. Este momentul cand analiza politica - oricum un gen intelectualmente precar, practicat cel mai adesea de “specialisti” pe masura -tinde sa se reduca la nivelul barfei elementare.
Iata de ce, atunci cand traversam asemenea episoade –fie ele alegeri, schimbari de guvern sau simple remanieri, este bine ca din cand in cand sa incercam sa ne mutam atentia si spre alte lucruri decat cine “este” si cine “nu mai este” in carti. Este un exercitiu care, dincolo de a ne scoate din sfera colportajului rudimentar ne ajuta sa intelegem mai bine ce se intampla in jur. Sa privim deci evolutiile din zilele ce vin cu un ochi mai detasat, sensibil si la nuantele uneori ironice ale momentului.
Aura puterii
In anii 60, doi psihologi americani au efectuat urmatorul experiment. Au cerut unui numar de subiecti sa estimeze inaltimea mai multor persoane, spunandu-le ca aceste persoane fac parte dintr-o ierarhie: unul era director, celalalt era subordonatul sau imediat, altul era subordonat inferior etc. Rezultatul a fost o fascinanta corelatie.
Cei perceputi ca detinand putere sau autoritate erau in mod constant considerati mai inalti decat erau in realitate. In mod simetric, cei perceputi ca lipsiti de putere si autoritate erau considerati semnificativ mai scunzi decat erau in realitate.
In timp, acest experiment a fost urmat de altele asemanatoare. De pilda, stim astfel acum ca perceptia inteligentei, personalitatii si chiar a frumuset