M-am convins: drumurile vinului sînt cele mai vizibile şi mai bine promovate trasee turistice din ţară. Le găseşti prin toate zonele viticole şi sînt marcate în toate răspîntiile. Ceea ce nu găseşti este vinul. Uneori, indicatoarele „Drumul vinului“ se intersectează cu indicatoare „Drumul cramelor“. Aţi ghicit: în acest caz singurul lucru pe care nu-l veţi găsi sînt cramele! „Măcar un magazin de prezentare în centrul de comună, de unde să poată cumpăra şi turistul o sticlă de vin, dacă tot a venit pînă aici!“ – se revoltă soţia mea, dar rămîne cu revolta.
Nu este însă un caz izolat. Am urmat o dată indicatorul care ne ademenea spre un sit arheologic faimos, după care ne lăsa în mijlocul cîmpului. Am bîjbîit vreo oră pînă cînd am ajuns în centrul de comună. „Unde e situl arheologic?“ – am întrebat eu pe cineva care tocmai ieşea din Primărie. „A, păi la noi totul e un sit arheologic, noi aici stăm pe două mii de ani de istorie!“ – ne-a răspuns, evident mîndru, funcţionarul public. După care a supralicitat: „Uite, Primăria noastră e pe un castru roman!“ „Unde?“ – m-am interesat eu. „Păi, sub Primărie...“ – a dat din umeri, nelămurit de întrebare, informatorul nostru. „Bine, dar noi unde să mergem atunci?“ – ne-am mai încercat noi o dată norocul. „Oriunde!“ – ne-a sugerat omu’, îmbrăţişînd într-un gest larg dealurile de jur împrejur. Şi mă opresc aici cu exemplele, ca să nu vă plictisesc.
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul „Afară vopsit gardu’, înăuntru leopardu’“ – se spunea în copilăria mea. Acum se spune „brand“ şi „promovarea turismului“ şi a devenit un sport naţional. Aşa o fi, maică, cu marketingul ăsta de ţară, dar eu unu’ tot aş prefera să găsesc drumul către un pahar de vin, decît să mă tot plimb cu gîtlejul uscat pe „drumul vinului“.
Mă grăbe
