În cartierul Prinţul Turcesc se vaietă Janis: hei, zice Janis, mergeţi spre Cruceni şi uitaţi de toate, plecaţi!; hey, Lord, dă-ne albumele lui Janis, oftaturile îndrăgostite din vremea preumblărilor sub clar de lună, prin cartierul Kuncz, cu adorata cu mocasini, cu părul lung, cu bentiţă, cu mărgelele colorate la gît şi la glezne pe ritmurile Summertime. Hey, Lord, auzi dumneata cum se vaietă Janis Joplin duminica după masă pe străzile timişorene din Fabric? Şi ce căutăm noi aici, de ce mai stăm alături de lumea de cartier care trece pe lîngă ghizdul otoman, pe lîngă grupul nostru care o ascultă pe Janis cum tricotează perdele şi dantelării de fum cu vocea, şi o însoţesc ghitările şi strigătele, fluierăturile: hei, Janis, venim, aşteaptă puţin, venim peste grădinile din Kuncz semănate cu pătrunjel şi morcovi, grozav ce te repezi în aer cu vocea răguşită: un moş cu cîrjă şi cu genunchiul într-un fel de proteză la vedere discută cu o doamnă vîrstnică peste gardul de sîrmă, îi privim cu indiferenţă de hippioţi: ne aflăm în drum spre Cruceni, spre Fîşie, şi Janis se repede peste tot. Ce minunat e bocetul tău răguşit printre garduri, case, baruri, alimentare, curţi interioare în paragină, cutare burdihan enorm din tablă argintie în cartierul Fabric, prin anii şaizeci, unde se izbea tineretul maghiar cu tineretul evreu – golanii multiculturali – şi pumnul, sau jaful cu sînge rece, nu ţinea seama de rasă, de origine etnică, de stare socială.

În cartierul Prinţul Turcesc se vaietă Janis: hei, zice Janis, mergeţi spre Cruceni şi uitaţi de toate, plecaţi!; hey, Lord, dă-ne albumele lui Janis, oftaturile îndrăgostite din vremea preumblărilor sub clar de lună, prin cartierul Kuncz, cu adorata cu mocasini, cu părul lung, cu bentiţă, cu mărgelele colorate la gît şi la glezne pe ritmurile Summertime. Hey, Lord, auzi dumneata cum se vaietă Janis Joplin duminica dup