- interviu cu Maria ARDELEA -

Care este, în cîteva cuvinte, istoria terapiei cu animale, de cîte feluri este aceasta şi ce probleme poate rezolva?

Terapia asistată de animale îşi are originea în experimentele doctorului William Tuke, de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, prin prezentarea mai multor specii de animale pacienţilor azilului The York Retreat. Concluziile acestui studiu au dovedit eficienţa relaţionării client – terapeut – coterapeut (animal), avînd ca rezultat relaxarea pacienţilor, reducerea stresului şi ameliorarea acestuia prin suportul social. Există trei modalităţi de punere în aplicare a acestei terapii: psihoterapia intermediată de animale (ce are în vedere un plan terapeutic şi existenţa unui psihoterapeut specializat), activităţile recreative asistate de animale (în această categorie fiind inclusă şi echitaţia) şi hipoterapia (fizioterapia asistată de cai, ce foloseşte abilităţile motrice ale acestui animal, în depăşirea unor deficienţe fizice şi psihomotorii).

Succesul acestui tip de terapie îl recomandă în abordarea unei mari varietăţi de probleme: de la depresie, singurătate, anxietate, tulburare de stres posttraumatică, pînă la deficienţe în relaţionare, comunicare, tulburare de ataşament, abuz, neglijenţă, autism, luînd în considerare şi elemente ca dezvoltarea personală, creşterea încrederii în sine, observarea propriului comportament şi interpretarea acestuia.

Cît de răspîndită este terapia cu animale la noi?

În România, acest tip de terapie se află la primii paşi, lipsind infrastructura necesară şi specialiştii în domeniu. Cu toate acestea, am reuşit să punem bazele primelor şedinţe de terapie asistată de animale în 2008, conturînd, din ce în ce mai mult, avantajele prezenţei animalelor în demersul nostru terapeutic. Cele mai folosite animale sînt cîinii, caii, porcuşorii de Guineea, pisicile, iepurii şi