La intrarea în bazarul din Neptun, Yakari îşi aşteaptă cuminte clienţii. E de-ajuns să treci pe acolo cu copilul de mînă că un nene îţi şi sare imediat în cale, cu un zîmbet ştirb şi cu aerul că-ţi vinde chilipirul secolului: „5 lei plimbarea, 5 lei plimbarea, şefu’!“. Poneiul Yakari are cea mai tristă privire, poate chiar mai tristă decît cea a puiului de leu de la Sinaia, rebegit de frig, al cărui stăpîn încerca să-i convingă pe trecători să se fotografieze cu el printre nămeţii de zăpadă. O mulţime de copii s-a strîns în jurul lui Yakari, încercînd să-l mîngîie consolator sau să-l tragă de coamă. Părinţii lor n-au nici un chef să dea 5 lei, doar ca să-şi vadă odrasla călare pe ponei în aglomeraţia cu miros de mici şi sunet de manele din faţa bazarului. Înainte de a fi la cheremul acestui nene tuciuriu, cu şlapi şi borsetă, care-l tîrăşte de funie de-a lungul litoralului, pescuind clienţi la 5 lei plimbarea, Yakari a locuit la o crescătorie din Rîşnov, unde respira aer proaspăt de munte şi păştea cuminte iarbă.

Cînd eram mică, nu-mi puteam imagina nici un cadou mai minunat decît un ponei (sau un pui de elefant fugit de la circ, aşa cum citisem într-o poveste sovietică al cărei titlu nu mi-l mai amintesc). Dar în anii ’80 a avea propriul ponei era doar un frumos şi foarte decadent vis… O dovadă că vremurile s-au schimbat şi că trăim în deplină libertate este următorul anunţ, găsit deunăzi pe Internet: „Dau la schimb familie de struţi de un an foarte frumoşi cu ponei. Aştept variante“. Cine n-are struţi de dat la schimb ar putea încerca cu bani: un ponei Shetland costă de la 400 de euro în sus. Practic, cam oricine îşi poate cumpăra acum a little pony, cu condiţia să aibă măcar un pic de curte în faţa casei. Dar, pentru că s-ar putea topi de singurătate şi plictiseală într-o curte, sfatul vînzătorului este să cumperi, odată cu poneiul, şi o capră pitică. O