Uneori mă întreb ce sens mai au atîtea discuţii sofisticate despre „spaţiul public“ într-o societate ca a noastră. Nu spun că ele nu sînt necesare, ca în orice democraţie. Dar cred că trec, în bună măsură, pe lîngă ţintă. Ce s-a întîmplat săptămîna trecută cu manifestaţiile sindicatelor arată că trebuie s-o luăm mult mai „de jos“.
Cîteva dintre strigăturile de la aceste manifestaţii au demonstrat, fără nici o îndoială, că ne scăldăm în mitocănie publică (ba unii se mai şi simt mîndri s-o afişeze): „Unul mic şi unul chior şi-au bătut joc de popor“; „Boc, Boc şi ai lui să se ducă dracului“. Mai întîi, aceste vorbe au fost strigate la megafon de vreun „lider“, apoi repetate în cor de cei prezenţi. Iar poliţiştii au strigat în faţa Palatului Cotroceni „ieşi afară, javră ordinară“. Asemenea formule sînt dincolo de orice revendicare sindicală, dincolo de orice îngrijorare privind „coşul zilnic“: arată doar un nivel foarte scăzut de civilizaţie. Încercarea liderilor sindicali de a explica totul prin „disperarea“ oamenilor e şi mai jenantă. Nu numai pentru că există, totuşi, limite ale decenţei peste care e inacceptabil să se treacă, dar şi pentru că, indirect, confirmă că acesta e nivelul, acesta e limbajul prin care sindicatele ştiu să se exprime în public. După care, totul devine explicabil la televizor. Aici sîntem – într-o democraţie de ţaţe certăreţe care se spurcă şi se bruftuluiesc în faţa porţii.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an De partea cealaltă, politicienii nu se lasă nici ei „mai prejos“. Inutil să reamintim ieşirile preşedintelui Băsescu (care i-a făcut pe jurnalişti „găozari“, s-a certat cu sinistraţii şi cu cine s-a mai nimerit, iar de curînd a spus despre Victor Ponta că este „ca o maimuţică“). Inutil să spunem – cum au făcut-o deja unii comentatori – că pr
