(Apărut în Dilema veche, nr. 91, 14 octombrie 2005)

Dispariţia lui ...escu

Magdalena Boiangiu: Cînd v-aţi reîntors în ţară, aţi spus în cîteva interviuri că sînteţi foarte mirat de felul în care arată România, că românii sînt foarte diferiţi faţă de poporul pe care l-aţi lăsat în urmă. Acum, la aproape 15 ani de la această afirmaţie, vi se pare că lucrurile s-au îmbunătăţit?

Neagu Djuvara: Schimbările pe care le-am perceput după o absenţă de 47 de ani au rămas. Cei 45 de ani de comunism au schimbat profilul etnic al românilor. Cînd am plecat nu eram un copil, aveam 28 de ani, eram un om matur. Am trăit foarte mult la ţară, vara mi-o petreceam la ţară, iar prin Bucureşti treceam destul de rar. Toţi - eu şi prietenii mei - proveneam din familii sărăcite, care suferiseră din cauza marii exproprieri, nu aveam moşii sau conace. Profilul adevărat al românului era al celui de la ţară. Din păcate însă, am găsit un alt tip de român.

Eu cred că cel puţin jumătate din burghezia română a dispărut şi pot să vă demonstrez acest lucru cu cifre. Ţin minte că jumătate din camarazii mei din şcoala primară, din liceu sau din serviciul militar erau "escu" - Ionescu, Popescu, Georgescu etc. Acesta era sistemul de a găsi patronime pentru burghezia născîndă din veacul al XIX-lea. Numele puteau proveni şi din denumirile de localităţi. Văcărescu, de exemplu, nu era fiul unui văcar, ci era boierul din satul Văcăreşti. Erau însă şi multe porecle. Mai toate numele familiilor boiereşti vin din porecle - Movilă, Sturdza, Stîrcea.

După '89, timp de 6 ani, am fost profesor asociat la Universitatea din Bucureşti, la două facultăţi - Istorie şi Ştiinţe Politice - şi am păstrat numele celor 500 de studenţi pe care i-am avut. Ei bine, din toţi aceşti elevi, doar 8% erau "escu". Mi-aş dori sincer să am un doctorand dispus să se distreze cu Internetul şi să caute pe unde