Heinke şi Peter sînt din Hamburg. Heinke s-a născut şi a crescut în Blakenese, cartier select. Peter este de origine socială ceva mai modestă. A crescut la doi paşi de Raepersbahn, cartierul cu felinare roşii. Avantaj Peter (zice el). Tot la doi paşi era şi barul unde s-au format Beatles-ii. Se cunosc bine şi au destule subiecte de conversaţie în ICE-ul (trenul rapid) care îi duce spre Frankfurt.

Jürgen s-a născut în Berlin, în partea de Est. Are amintiri de toate felurile despre perioada „de dinainte“. Acum are sentimente amestecate. Nu regretă de nici un fel Reunificarea. A fost printre primii la Zid, în momentul Marii Demolări. A trecut însă prin clipe grele în ultimii douăzeci de ani. Au fost momente în care s-a simţit cetăţean de rangul doi, a îndurat destule zîmbete superioare, multe apropouri şi a trebuit să treacă peste conversaţii cu „miez“, în legătură cu morţii de pe lîngă Check Point Charlie.

DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Udo e din Köln, dar acum lucrează la Berlin. Părinţii lui au suferit enorm în timpul războiului. Locuiau lîngă Dom şi casa a dispărut într-o noapte, de la o „incendiară“ americană. Norocul lor s-a numit tante Elisa, o mătuşă din partea bunicilor. Ea locuia în cartierul evreiesc, în centru. În noaptea aceea, i-a prins alarma la ea, la o aniversare. Aşa au scăpat cu toţii. Tatăl lui Udo era, atunci, pe front. Un fel de-a spune. Nu ajunsese chiar la Stalingrad, era ordonanţa unui general la Bucureşti. Acolo l-a prins răsturnarea de guvern şi a scăpat relativ ieftin. A făcut doar patru ani de Gulag şi, înainte de 1950, s-a întors acasă.

Toţi patru s-au întîlnit pe aeroportul din Frankfurt. Plecau la Bucureşti, într-un program de twinning, adică de asistenţă a guvernului german pentru cel românesc. Toţi patru erau vameşi. Se ducea, carevasăzică, să lucreze cot