Vestea că disidentul chinez Liu Xiaobo va primi, în decembrie, Premiul Nobel pentru pace a stîrnit controverse politice, dar nu a surprins comunitatea internaţională. Eforturile întreprinse de Xiaobo pentru democratizarea Chinei erau cunoscute în Occident şi numeroşi lideri europeni i-au acordat în mod deschis sprijinul la începutul anului, atunci cînd s-a aflat că a fost arestat şi condamnat la închisoare.

Săptămîna trecută, la o oră de la anunţarea premiului, cînd toate agenţiile de presă importante îi prezentau biografia, cel mai popular motor de căutare din China (Baidu) nu dădea nici un rezultat la introducerea numelui Liu Xiaobo; o frază simplă arăta că „rezultatele căutării nu corespund cu reglementările în vigoare motiv pentru care nu sînt afişate“. Pînă şi mesajele SMS transmise cu caracterele chinezeşti ale numelui lui Xiaobo au fost restricţionate de cenzură. Iar buletinele de ştiri au ignorat complet subiectul. Pe de altă parte, lideri ai Partidului Comunist şi funţionari publici au declarat, pentru presa occidentală, că e „o ruşine că distincţia îi e acordată unui infractor“.

Liu Xiaobo este autorul „Chartei 08“, un document în care se cere separarea puterilor în stat şi democratizarea Chinei. Petiţia online a obţinut 10.000 de aderenţi – o cifră mică dacă o raportăm la populaţia Chinei, dar totuşi impresionant de mare în condiţiile în care cenzura monitorizează cu maximă intransigenţă inclusiv site-urile de socializare care sînt motoarele mişcărilor de acest fel. În plus, Liu Xiaobo este acuzat că a scris şi publicat, în reviste străine, mai multe articole critice la adresa regimului. Xiaobo a fost reţinut la jumătatea anului trecut şi, după un proces care a durat doar trei zile (23-25 decembrie 2009), a fost condamnat pentru „incitare la subminarea puterii de stat“ la 11 ani de închisoare şi doi ani privare a drepturilor politice. În O