● Şuie Paparude, E suflet în aparat, Cat Music*, 2010.
„La fiecare staţie, schimbăm ceva...“, cadenţează primul cîntec de pe album, cel care îi dă şi numele, vocea uşor tabagică a MC-ului Bean. E mai mult adevăr decît suflet în acest vers, unul care statuează locul în care muzica trupei bucureştene Şuie Paparude a ajuns astăzi, după 17 ani de existenţă. E suflet în aparat are 60 de minute – o durată absolut anesteziantă dacă mă gîndesc la standardele moderne ale albumelor – şi 18 piese (16, dacă scot din calcul „Intro“ şi „Outro“), ceea ce îl duce ca densitate mai degrabă către albumele conceptuale ale bătrînului rock progresiv. Sună straniu pentru timpurile pe care le trăim acum, nu-i aşa? În ultimii ani, produsele muzicale – şi mă refer aici la cîntece şi albume – s-au adaptat unor condiţii complet noi, impuse de modul de interacţiune cu un nou mediu a unui nou tip de consumator, user-ul. Ne-am transformat din consumatori – unii a căror pasivitate era evidentă chiar şi în prezenţa butonului Next – în utilizatori; sîntem acum cei care stau cu mouse-ul doar pe acel magic buton. Iar această nouă situaţie a venit împachetată cu un concept adus la suprafaţă de psihologie: short attention span. În lipsa lui, am exploda probabil sub presiunea unui tăvălug impresionant de noi stimuli, ajunşi în faţa noastră prin uşurinţa incredibilă cu care circulă în lumea www. Cum să rezişti atunci acestui mediu, fără „a schimba ceva la fiecare staţie“?
DE ACELASI AUTOR Melodii, melodii Pop tabloid Amintiri din epoca de azi După douăzeci de ani E simplu. Nu lansezi un album, ci o colecţie de cîntece pe care o numeşti album (pentru că încă nu s-a inventat cuvîntul care să înghită acest tip de produs) şi care trebuie să ajungă la toţi user-ii, pentru că are toate ingredientele necesare captării tuturor atenţiilor, fie ele şi de scurtă durată. Nu e o noutate. Au făcut-o şi
