Termenul de sousveillance (tradus literal şi metaforic în cea de-a patra ediţie a Bienalei Tinerilor Artişti, Bucureşti prin „subveghere“) a apărut într-o primă etapă în contextul reconsiderării relaţiilor de supraveghere şi control. Expoziţia reper „CTRL [SPACE] Rhetorics of Surveillance from Bentham to Big Brother“, organizată în 2002 la ZKM Karlsruhe de Thomas Y. Levin şi Peter Weibel, analiza practicile contemporane panoptice, de supraveghere sau observaţie represivă, dar şi paranoia webcam-urilor sau fantasmagoriile reality-show-urilor. „Subvegherea“ este legată în mod esenţial de extensiile electronice de mediere ale lui Steve Mann. Camera EyeTap, Mediatorul de realitate, WearComp – computerul portabil cu ecran conectat la Internet, managementul de tip RadioTeletype funcţionau ca dispozitive similivirtuale de subversiune. Purtătorul devenea un fel de hacker-cyborg primitiv, apropriindu-şi instrumentele opresorului şi întorcîndu-le împotriva acestuia. Puternic influenţat de conceptele Internaţionalei Situaţioniste de „deturnare“ sau „derivă“, lucrînd cu realităţi humanoide, aparatul de subveghere îi permitea lui Mann să „altereze perceperea realităţii înconjurătoare cu scopul de a atinge un înalt simţ de acuitate mentală“.

DE ACELASI AUTOR La umbra artiştilor români În filozofia politică franceză recentă de nişă, subterană, „subvegherea“ este o noţiune conexă societăţilor de clarviziune. Pentru adepţii lui Toni Negri sau pentru membrii reţelei „multitudinilor“, societatea de clarviziune depăşeşte paradigma foucaultiană a societăţii disciplinare sau pe cea deleuziană a societăţii de control. Dominique Quessada, Éric Sadin sau Frédéric Neyrat înţeleg subvegherea ca pe o formă de automatizare a percepţiei, intrată în sfera statistică, digitalizată, numerică a mecanismelor de arhivare electronică, invizibilă, difuză, bio şi telemetrică. Viziunea şi previ