Noul audiobook, apărut la Humanitas Multimedia, Privighetoarea şi trandafirul conţine trei povestiri de Oscar Wilde în traducerea lui Marius Chivu şi în lectura lui Marius Manole.

Deasupra oraşului, sus, pe o coloană înaltă se ridica statuia Prinţului Fericit. Corpul lui era acoperit cu fine foiţe de aur, în loc de ochi luminau două safire, iar un rubin mare şi roşu strălucea pe mînerul sabiei.

Era foarte admirat. “Este la fel de frumos ca o giruetă", remarcase un consilier de la Primărie, care voia să fie recunoscut pentru gusturile sale artistice. "Dar nu la fel de folositor", adăugase, de teamă să nu fie luat drept un om puţin pragmatic, ceea ce el chiar nu era.

“De ce nu poţi fi ca Prinţul Fericit?”, şi-a întrebat o mamă sensibilă băieţelul care voia şi luna de pe cer. “Prinţul Fericit nu visează să aibă nimic.”

“Mă bucur că există în lume şi cineva fericit”, a bombănit un bărbat trist, contemplînd minunata statuie.

“Arată exact ca un înger”, au spus copiii de la orfelinat pe cînd ieşeau din catedrală purtînd pelerinele stacojii şi şorţuleţele lor albe.

“De unde ştiţi voi cum arată un înger?”, i-a întrebat profesorul de matematică. “N-aţi văzut niciodată unul.”

“A! Dar am văzut: în visele noastre”, i-au răspuns copiii, dar profesorul de matematică s-a încruntat şi i-a privit foarte sever, deoarece nu era de acord cu copiii care visau.

Într-o noapte, pe deasupra oraşului a zburat un Rîndunel. Prietenii lui plecaseră spre Egipt cu şase săptămîni înainte, dar el rămăsese în urmă din cauză că se îndrăgostise de cea mai frumoasă Trestie. O întîlnise la începutul primăverii, pe cînd zbura în josul rîului urmărind o molie mare şi galbenă, şi fusese aşa de atras de talia ei subţire, încît s-a oprit să-i vorbească.

“Să te iubesc?”, a întrebat Rîndunelul, căruia îi plăcea să fie foarte direct, iar Trestia a făcut