În anii ’80 era la modă printre tineri un anume fel de excursie pe munte. Se pornea la drumuri lungi prin masive cu foarte puţine cabane (nu mai puţine decît astăzi), în care se mergea zile în şir, cu toate cele necesare traiului purtate în spinare. Probabil că mulţi îşi mai amintesc. Era ceea ce astăzi s-ar numi un exerciţiu de supravieţuire.

La ordinea zilei erau afirmaţiile categorice şi aflasem că „dacă n-ai văzut Retezatul, ai pierdut 10 ani din viaţă“. Drept urmare, ca să nu pierdem cei 10 ani din viaţă, patru colegi de liceu ne-am apucat să pregătim o excursie în Retezat. Am descoperit că nu e deloc uşor. În primul rînd, aveam nevoie de cîte un rucsac cu cadru (capabil să cuprindă cam tot ce-i trebuie unui om ca să trăiască o săptămînă), de corturi şi de saci de dormit. Cum nici unul din aceste lucruri nu se găsea de cumpărat, aşa..., la primul magazin de articole sportive, am început pregătirea cu lungi excursii prin Bucureşti. După zile întregi de umblat, ne-am ales cu nişte saci de dormit înfloraţi, care – în cea mai meşteşugită împachetare – tot arătau precum un covor rulat, cu două corturi aşa-numite izoterme de cîte nouă kilograme fiecare şi cu cîte un rucsac cu cadru de aluminiu (singurul model care apărea pe atunci sporadic prin magazine).

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor Am reuşit apoi să achiziţionăm o adevărată minune în domeniul articolelor de camping: o mică butelie de voiaj cu arzător. Pentru umplerea ei cu gaz a trebuit însă să stăm o jumătate de zi la coadă, la singurul centru care se ocupa cu aşa ceva, undeva prin cartierul Dămăroaia. Părinţii noştri au bătut, la rîndu-le, magazinele mai pricopsite din centrul oraşului şi au reuşit să ne cumpere conserve de mai multe feluri, brînză topită şi ciocolată chinezească. Au adăugat nişte gulii şi varză pentru salate (roşiile