La patru luni de la inundaţiile care au afectat satul tulcean Ceatalchioi, aşezare de pe braţul Chilia din Delta Dunării, nici o casă dărâmată de ape nu a fost refăcută.Materialele promise de Guvern au ajuns târziu şi total aiurea, de sus în jos,după cum povestesc familiile care acum în pragul iernii încă mai dorm în corturi.

„Ne iubeşte Dumnezeu, uite cum ne măngăie soarele copii, că pe noi ne-a bătut rău astă vară.Am auzit noaptea vuitura, am luat copii în braţe şi am fugit pe dig, copii sunt cei mai importanţi, lucrurile se fac“ povesteşte încruntat Traian Lacurezeanu(48 ani).Casa lui era printre primele din sat,şi a fost printre primele dărâmate de ape.Şi acum locuieşte împreună cu soţia şi cei trei copii într-un cort pus la dispoziţie de Societatea de Ajutor Maltez.Ce nu a stricat apa au mutat în cort. Înauntru au improvizat culcuşuri pentru cei mici, alte corturi de o persoană, izolate cu toate păturile şi plapumele pe care le-au găsit.

„Avem corturile mici care sunt ca nişte camere,pentru ei e ca o joacă, intră în cortu mare , apoi în cel mic, e ca în tabără.La început le ziceam că ne jucăm de-a sinistraţii, că ne-am mutat în cort la noi în curte şi suntem ca în tabără.Ei se încăntă, închid cortul , se joacă acolo, e ca şi cum s-au mutat în altă parte, în altă lume, se joacă, sunt copii, ce ştiu ei“spune Traian, care parcă îşi mai uită necazurile cănd se uită la cei mici.A tras şi curent în cort şi cei mici se uită la desene animate.Alţi copii din vecini, care mai au case, vin şi ei să se joace în cort, la fel cum copii din oraşele mari se duc la locurile de joacă din Mall-uri. Pentru copii familiei Lacurezeanu aici este casa părintească de căteva luni de zile, în cortul mare şi alb.Copii nu sunt comunicativi cănd îi întrebi dacă le place în cort şi găsesc uşor refugiul în cortul cel mic, aşa-zisa lor cameră.Trag fermoarul şi se izolează de lume.Ac