Acum cîtăva vreme, am văzut la OTV o scenă halucinantă. La Dan Diaconescu era invitată Daniela Györfi, iar pe ecran era scris „Senzaţional! Daniela Györfi va afla în direct dacă e însărcinată!“. În faţa invitatei, care discuta relaxat cu moderatorul, era pus un pahar gol. Cînd a fost anunţat marele moment, Györfi s-a ridicat de pe scaun, a luat şi paharul cu ea şi s-a retras în culise. După puţin timp, s-a întors fluturînd triumfătoare testul de sarcină. S-a aşezat la discuţii şi o ţară întreagă a urmărit cu sufletul la gură apariţia liniuţelor de pe panglica albă.

Graviditatea şi naşterea sînt lucruri foarte serioase, dar a face spectacol de televiziune pe marginea lor, cu dama care merge în culise să facă pipi la pahar şi apoi arată lumii întregi o panglică impregnată cu propria urină e cel puţin grotesc.

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş La fel e şi cu moartea. Este vorba de ceva abisal şi dramatic, de ceva care ne preocupă şi ne determină în mod fundamental pe toţi, de unul dintre cele mai teribile mistere ale lumii acesteia etc. Dincolo de implicaţiile mistice sau filozofice, moartea propriu-zisă (ca şi sexualitatea sau naşterea) este în primul rînd ceva care ţine de fiziologia noastră. Iar, într-o lume decentă, chestiunile fiziologice nu devin subiecte de spectacol.

Toată frenezia funebră care a cuprins unele televiziuni (în principal cele de ştiri) săptămîna trecută a demonstrat încă o dată că nu există limite de bun simţ în mass-media. Aşa cum s-a întîmplat şi în cazul sinuciderii Mădălinei Manole, moartea lui Adrian Păunescu a fost înhăţată de posturi ca Realitatea TV sau Antena 3 ca o pradă mult aşteptată. Vreme de cîteva zile, tristul eveniment a fost stors ca o lămîie, pînă la ultima picătură. Erau date în loop montaje „poetice“ cu fotografiile