Completăm dosarele „NATO reîncărcat“ şi „Noua Ialta“, din cele mai noi ediţii FP România, cu o analiză fără ocolişuri privind riscurile refacerii puterii Rusiei în Europa. Parteneriatul dintre Germania şi Rusia este un motiv de îngrijorare pentru statele estice, crede Edward Lucas, corespondentul revistei „The Economist“ pentru Europa Centrală şi de Est.
De ce se vorbeşte atât despre reasigurarea statelor NATO din Est?
Pe parcursul ultimilor ani, am avut de-a face cu o succesiune de exerciţii ale armatei ruse în imediata vecinătate a flancului estic al Alianţei, un mesaj departe de a fi prietenos. În acelaşi timp, războiul din Caucaz ne-a demonstrat nu doar capacitatea şi voinţa Rusiei de a ataca state mai mici, dar şi abilitatea de a-şi proiecta puterea dincolo de graniţele sale. De unde şi nevoia unui mesaj NATO de reasigurare pentru statele estice, inclusiv prin dezvoltarea unor planuri de apărare. Criticii uită adesea faptul că reasigurarea este ieftină - nu implică sacrificii geopolitice şi geoeconomice prea mari. Pe de altă parte, este şi o problemă de interpretare a articolului 5. Deşi un pact al muşchetarilor - toţi pentru unul, unul pentru toţi -, nu implică un răspuns automat. Pe fond, articolul 5 presupune o instituţionalizare a voinţei politice. Dacă voinţa politică nu există, articolul 5 nu funcţionează.
Există pericolul „finlandizării" Estului? Anume reuşita Moscovei de a împiedica fostele republici ex-sovietice să adere la alianţe occidentale.
Finlanda nu a sfârşit deloc rău. Se afla într-o conjunctură imposibilă, dar a reuşit să-şi conserve democraţia, economia de piaţă şi securitatea, independent de presiunea rusească. Sunt mai degrabă îngrijorat de ceea ce aş numi „schroederizare". Acesta mi se pare pericolul cel mai mare - cazul înalţilor oficiali europeni, care din raţiuni politice şi economice fac înţelegeri si aranjamente
