Foto: Thinkstock Tam-nesam unora le curge sânge din nas. Şi asta nu când i-au lovit uşa liftului în faţă sau au alunecat în casă, lovindu-se cu nasul de bibliotecă. Pur şi simplu începe să le curgă sânge din nas fără vreo lovitură. Atât de des se întâmplă asta, încât a intrat în vorbirea poporului cum trebuie să acţionezi când te podideşte sângele pe o nară. Şi vecina de bloc sau cumătra venită în vizită te povăţuiesc cât ai clipi. Stai cu capul pe spate şi ridică mâna în sus. O aiureală! Pentru că ridicarea mâinii n-are nici un efect, sună ca naiba de nepotrivit. Lăsarea capului pe spate nu numai că n-are nici o influenţă pozitivă, mai mult, aduce chiar rău, şi anume sângele care ajunge în gât este înghiţit şi duce la vărsături, părând hemoragie digestivă, sau poate pătrunde brambura pe trahee, eşuând în plămâni cu posibile viitoare infecţii.
Şi fiindcă tot a venit vorba despre cum trebuie să acţioneze omul căruia îi curge sânge din nas, să amintim şi modul de acţiune potrivit. Trebuie să apeşi prin exteriorul nării în zona de interior a nasului de unde curge sângele şi să te duci la o secţie ORL pentru consult. Când s-a oprit sângele, nu este rău să sufli nasul, pentru a curăţa nara de cheagurile rămase. Legat de sfatul ridicării aiurea a mâinii, când îţi curge sânge din nas, s-au petrecut şi scene nostime.
Tupeist recunoscut în cariera de fotbalist, Lăcătuş obişnuia să-i ia tare nu numai pe adversari, ci şi pe arbitri ca să-i timoreze. Când arbitrii ridicau steagul în sus la vreo neregulă, în timpul meciului, Lăcătuş le striga în bătaie de joc: „Ce ridici mâna în sus, îţi curge sânge din nasĂ!”, şi intimidarea arbitrului era ca şi înfăptuită îmbrăcată în vorbe cu haz.
Explică sângerarea din nas sau epistaxisul prof. dr Codruţ Sarafoleanu, şeful Clinicii ORL de la Spitalul Sfânta Maria. Cel mai adesea, sângerarea apare aproape de vâr
