- argument -

Acum, că au trecut serbările şi festivităţile de iarnă, organizate de cîteva grupări separatiste şi retrograde (cum ar fi Asociaţia pentru Recuperarea Valorilor Creştine şi Organizaţia de femei a Fundaţiei „Moş Crăciun există!“), iată-te şi în anul 2061. Majoritatea românilor va sărbători însă Anul Nou prin februarie, atunci cînd pagodele de pe Bulevardul Magheru se vor umple de beculeţe colorate, iar Primăria va împărţi pe gratis bucureştenilor pacheţele de primăvară şi porc Gong Bao. Cei amatori de shopping se vor călca din nou în picioare la complexul comercial Dragonul Roşu 106, unde vor fi reduceri de sezon la artificii şi şosete.

Aşadar, este 1 ianuarie 2061 şi astăzi, în redacţia revistei Dilema străveche, vom munci mai puţin, doar opt ore. Sarcina mea de serviciu e să coordonez o temă despre trecut, şi anume despre perioada de „tranziţie“ 1990-2010 (tranziţie dinspre ce spre ce? – i-am întrebat pe cei mai în vîrstă decît mine, căci nu-mi amintesc foarte bine acei tulburi ani ai tinereţii mele).

Mi-am deschis hololaptop-ul, am activat comanda vocală şi, la un search rapid, m-am pomenit chiar în mijlocul execuţiei de la Tîrgovişte, de pe 25 decembrie 1989. M-am ferit la timp ca să nu tragă în mine, deşi nu aveau cum să mă nimerească pentru că nu eu eram ţinta. La cîţiva paşi, s-a prăbuşit fostul dictator al României, Nicolae Ceauşescu, reabilitat în 2030 de către Partidul Comunist Universal. Apoi, am auzit vocea colegului Matei Martin, de la hololaptop-ul de alături: „De ce-ţi pierzi timpul cu videoistoria? Mai bine ai juca un Romanian Revolution 5.0 – I’m going in!“. I-am spus că nu-mi plac shootere-le, mai ales cele foarte violente. Prefer, la o adică, jocul de strategie politică pe care îl juca fostul nostru coleg, Cristi Ghinea, acum rezident în Republica Moldova (zece ani s-a chinuit să obţină un permis de şedere în acest