Este un căutător de când se ştie. O viaţă banală, de opt ore de muncă şi de făcut piaţa nu-l poate satisface. Aşa că el caută mereu altceva. Ţelul lui suprem e de a-l găsi pe Dumnezeu.A colindat multe locuri din lume, majoritatea ţărilor Europei, dar şi Japonia, dar spune că niciunul nu i-a oferit mai mult decât locul său de baştină, Zalăul. Cele mai multe răspunsuri – susţine el - le-a găsit în mănăstirile ortodoxe româneşti, dar şi în cele de pe Muntele Athos.

A petrecut ani de zile în mănăstiri

Este o fire boemă, idealistă, care nu se poate adapta traiului din aceste vremuri. De aceea nu poate rămâne mult timp într-un singur loc, căutând mereu altceva. Cu cât caută mai mult, cu atât are senzaţia că ştie mai puţin. „Este greu să dai un verdict pentru bine şi rău. Pentru asta se dau peste cap minţi luminate. Oamenii caută inconştient o stare de echilibru. Unii o numesc bunăstare materială, alţii confort profesional. Dar eu nu cred că poţi ajunge la această stare de echilibru, fără să-l cauţi pe Dumnezeu“, spune Dorin. Din acelaşi impuls de a-l căuta pe Dumnezeu, Dorin a petrecut ani de zile în mănăstiri, căutându-şi vindecarea psihologică şi afectivă. Păstrează corespondenţă asiduă cu călugări intelectuali din aceste mănăstiri, cu care dezbate teme etice, filozofice şi literare.

Îi admiră foarte mult pe călugări pentru viaţa pe care o duc, pentru renunţările şi sacrificiile lor, pentru jurămintele lor de sărăcie, castitate şi ascultare. Crede că primele două sunt uşor de ţinut, însă ascultarea este cea mai dificilă. Acesta este unul dintre motivele pentru care el însuşi nu a devenit călugăr. „Şi în mănăstiri se caută bani, luptă pentru bani există şi acolo. Însă noi vedem banii ca pe ceva ce ne poate îndeplini scopurile egoiste, în timp ce ei au nevoie de bani pentru a da de pomană şi pentru a-şi construi schituri”, povesteşte el.