M-am nimerit la un spectacol de stand-up comedy chiar în prima zi de Crăciun. La Cafe Deko, cineva striga în faţă, precum la restaurantele din Grecia în care chelnerii te trag de mînecă să intri, că mai sînt bilete pentru reprezentaţia din acea seară. Am luat şi am intrat, pentru că de mult îmi tot dorisem să merg la un asemenea show (mai fusesem o dată la unul, dar nu la faimoasa Cafe Deko); dar şi pentru că, în sfîrşit, în prima zi de Crăciun în oraşul nostru se întîmpla ceva, şi nu mai era totul mort, conform unei mai vechi tradiţii. Pe scenă a apărut un „băiat" (termen generic folosit, în ultimul timp, pentru o categorie destul de largă de populaţie de sex masculin, avînd între aproximativ 15 şi 45 de ani, dar care se străduieşte să nu-şi arate vîrsta) arătînd normal, îmbrăcat în blugi şi tricou, care s-a prezentat drept Tiberiu. Abia după aceea, discursul lui m-a făcut să observ că era un pic mai plin şi tricoul pe care-l purta era roşu: făcea o analogie, ironică evident, cu Moş Crăciun.
Tiberiu şi-a dat drumul cu un soi de discurs anti-Crăciun. Nu împotriva Crăciunului ca sărbătoare religioasă, ci ca festin consumist. Desigur că, aici, în esenţă avea dreptate: ideea lui era că, din noiembrie pînă de Crăciun, perfida industrie de sezon ne ispiteşte şi păcăleşte, prin reclame abile, să cumpărăm şi iar să cumpărăm. Mult mai mult decît avem, în mod real, nevoie. Că, deşi nu vom avea neapărat musafiri de Crăciun, vom stoca atîta vin şi cozonac, încît ne vor ajunge şi după ce va sosi Apocalipsa din 2012.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriu De ce tocmai vin şi cozonac? Poate tocmai pentru că reprezintă şi cele mai evidente trimiteri la sărbătoarea religioasă; şi, astfel, aşezarea lor în context consumist, cu atît mai mult una hiperbolizată, pare cu atît mai inadecvată. Nu mi-a displăc
