Foto: Thinkstock Românul a găsit vorbe inspirate despre strabism, numindu-l ochi în cruciş, un ochi la slănină, altul la făină etc. Privirea în cruciş a stârnit multe panseuri şi, din cele care nu aveau de-a face cu medicina, sunt sur­prinzătoa­re teoriile că privirea niţel cruciş e chiar un motiv de frumuseţe la fe­mei. Să nu uităm că specialiştii în artă au emis teoria că privirea misterioasă a Giocondei e şi datorită faptului că are un uşor strabism. Adică vede olea­că în cruciş.

Până una-alta, strabismul este o boală oftalmologică, şi ea se poa­te defini pe înţelesul omului de pe zebră prin aceea că ochii strabicului nu se află în paralel. Strabismul la copil nu este o urgenţă. El este ur­mărit trei-patru luni şi se încearcă re­e­du­carea privirii în paralel prin exerciţii.

Dacă privirea în cruciş se accentuează şi nu face pasul înapoi, me­dicul trebuie să schimbe strategia. Este cu totul greşit ca, fără a aş­tep­ta rezultatele exerciţiilor oftal­mo­lo­gice, să se treacă la operaţie, fiindcă, în urma intervenţiei, ochii sunt puşi în paralel, dar ei vor reveni în poziţia vi­cioasă, în cruciş.

După operaţie, de multe ori este rearanjat ochiul cu strabism, dar pacientul va vedea dublu, sta­rea lui va fi foarte rea şi iarăşi va trebui să se facă o intervenţie. Strabismul pe un ochi e mai grav decât un stra­bism care alternează, ba la un ochi, ba la celălalt. Situaţia e gravă şi re­prezintă o urgenţă oftalmologică atunci când strabismul apare, brusc, la omul adult.

Continuă să explice prof. dr Monica Pop, managerul ge­ne­ral al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice. Când apare privirea în cru­ciş, adică strabismul brusc la adult, şi se asociază cu vederea dublă (dilopie), la bază este o boală neurologică. Trebuie căutate cauzele neurologice ale apariţiei în câteva secunde a deviaţiei unui ochi de la axa lui. De vină pot fi