Originară din Ialomiţa, Alexandrina nu a visat niciodată să ajungă croitoreasă, însă, odată specializată în acest domeniu, a realizat că face ceea ce îi place.
Alexandrina Onu a acumulat nu mai puţin de 37 de ani de experienţă în croitorie şi toţi într-un singur loc de muncă, la Unitatea de croitorie femei numărul 5, o unitate de stat, care a rezistat până în ziua de azi. Drumul ei în viaţă nu a fost pecetluit încă de la început.
„Nu am visat, niciodată, să fac această meserie. În copilărie visam să fiu asistentă medicală, aşa că m-am dus să dau examen la Bucureşti, după ce am terminat clasa a VIII-a", explică femeia.
Pentru că nu a luat examenul pentru asistente medicale, Alexandrina s-a decis, totuşi, să plece de la părinţi şi să-şi construiască un viitor la oraş.
„O aveam pe naşa mea la Ploieşti şi am venit la ea, unde am locuit o perioadă. Am dat examen la Ucecom, unde puteam să aleg alte specializări, dar eu am ales la croitorie, pentru că am fost influenţată de cei din jurul meu care îmi spuneau că este o meserie bună", îşi aminteşte croitoreasa.
În timpul orelor de practică din şcoală, a luat de la colegele ei tot ce era mai bun în meserie.
Început greu
Primele zile şi săptămâni de muncă în domeniul confecţiilor au fost foarte dificile pentru Alexandrina.
„Îmi era frică, pentru că trebuia să lucrez singură şi să iau toate deciziile singură. Eu luam bucata de material şi trebuia să fac totul aşa cum mă pricepeam eu. Hainele se croiau foarte greu, pentru că nu aveam nicio siguranţă", mai spune femeia.
După o experienţă de 37 de ani în domeniu, spune, însă, că nimic nu o mai sperie, nici măcar atunci când trebuie să coasă paltoane sau cojoace de blană.
Nu a regretat niciodată că a ales să facă această meserie, pentru că a avut ocazia, în acest timp, să cunoască oameni de calitate printre clienţii săi şi s
