E a doua oară cînd ajung, de sărbători, în comuna Cernat, judeţul Covasna (după ce treci de Sf. Gheorghe spre Tîrgu Secuiesc). La dl Bela. Bela Csaki, de fapt. Soţul doamnei Eniko, al cărei nume îl poartă pensiunea lor, la care am stat. Dl Bela e mustăcios şi falnic. Dna Eniko e delicată şi mereu zîmbitoare. El e agricultor, iar ea – tehnician veterinar.
Împreună, au mult pămînt: 52 de hectare. Mult pentru noi, cei dinafară: nu atît de mult pentru cei din comună, dintre care unii au şi mai mult. Solul lor e considerat unul dintre cele mai bune din ţară. Şi de aceea nivelul de trai al sătenilor e ridicat: Cernatul poate fi considerat o comună bogată. Dacă nu lucrează în agricultură, oamenii sînt angajaţi în construcţii, în oraşele din jur.
Nici tinerii nu sînt plecaţi, ca în alte părţi: se mai duc două-trei luni în Germania, primăvara, la muncă. Dar se întorc în scurt timp, cu banii cîştigaţi acolo.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuComuna e alcătuită jumătate din catolici, jumătate din reformaţi. Ambele biserici sînt complet albe, cu cîte o turlă înaltă, demne în simplitatea lor. Turnul celei reformate, construit în 1609, e cel mai înalt din zonă. Comuna, datînd tocmai din Epoca bronzului, nu arată neapărat spectaculos, ci... normal. Casele sînt frumoase şi curate, dar nu imense şi făloase, ca-n zonele cu migraţii masive. Aici oamenii nu par că vor să-şi strige, neapărat, statutul. Sînt şi cîteva blocuri, urîcioase, aceleaşi: Ceauşescu începuse sistematizarea, şi se pare că avea de gînd să înlocuiască toate casele cu blocuri.... În centrul comunei, într-un părculeţ, e un monument în cinstea eroilor din trei „evenimente“: Revoluţia de la 1848, Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial. De altfel, chiar din casa dlui Bela au plecat revoluţionarii paşoptişti locali. @N_P