Probabil e dimineaţă. Soarele intră cu putere prin ferestrele rămase dezgolite, cu draperiile trase în lături, de peste zi. Un telefon mobil sună cu disperare alături de telefonul fix. O alarmă – dibaci pusă, din timp, mai spre prînzişor – şi mama care sună numai pe fix. Pînă te ridici din pat încetează amîndouă. Cauţi, pipăind uşurel cu picioarele, o pereche de papuci. Dacă în dimineţi normale nu sînt acolo unde ar trebui, de ce ar fi acum? Nu sînt, însă o privire în jos, spre gambe, îţi dezvăluie că nu trebuie să te mai oboseşti îmbrăcîndu-te. Eşti deja în blugi. La baie descoperi că eşti şi gata fardată. Rimelul waterproof e de bună calitate. Pe policioară, lîngă nimicurile cotidiene şi extrem de familiare, zac înşiraţi şi ceva intruşi. Nişte elastice de păr pe care nu le recunoşti, un ruj şi o periuţă de fard. Colacul vasului de toaletă e ridicat. Afli o secundă prea tîrziu.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpCafea! Deschizi uşa de la bucătărie. O închizi imediat la loc. Aşa haos n-ai mai văzut de cînd ai făcut pizza ultima oară. Toate vasele, dar absolut toate, pînă la ultima farfurioară, sînt murdare. O cola dezolată, fără capac, aproape plină, stă în echilibru precar pe o pungă de pîine feliată. Cine a proptit-o acolo trebuie că a avut o răbdare de desenator pe boabe de orez. O scurtă privire aruncată pe pardoseală îţi aduce aminte de menu-ul de ieri: pătrunjel tocat pentru supă, nişte cocoloaşe de cocă de la plăcinta cu mere, mere rase, făină pe clanţă şi pe uşa frigiderului. Coji de mezeluri şi un strop din salata de icre pe care aluneci cu piciorul gol. Eşti tînăr şi încă nu ştii să găteşti eficient, ca mama. „Ce ai murdărit, speli imediat“ e un principiu încă greu de aplicat. Dincolo, în living, alte rămăşiţe. Din salata de boeuf a rămas un colţ pe care mai scrie „La m“ dintr-un „La mulţi ani