Timp de două luni, un reporter s-a lăsat pe mâinile unui vestit bioenergoterapeut din Oltenia, care s-a angajat că-i va lua durerile cu mâna.

Ziua întâi: Prima şedinţă de bioenergie. Bebe Godeanu, craioveanul care spune că mă va trata de anexită acută, început de spondiloză cervicală şi miopie uşoară la ochiul drep, mă ia în primire. Îmbrăcat într-un halat alb, cu un laptop pe birou şi vreo patru icoane atârnate pe pereţi, mă întreabă de simptome. Întocmeşte la repezeală o fişă, unde notează datele personale şi afecţiunile pe care le am, după care se apucă de lucru. Îi spun cinstit că mă chinuie durerile din partea genitală. Plus că frigul mi le-a accentuat, de îmi vine să urc pe pereţi. Mă aşez cuminte pe canapeaua pe care sunt întinse câteva reviste de specialitate. Mă bate gândul că am luat-o razna, să cred că bolile mi se vor duce aşa, fără să înghit pastile. Cert este că toate speranţele mi le pun în acest bărbat. Care imediat îşi ia în serios rolul de terapeut. „Ridicaţi-vă în picioare... Întindeţi mâna dreapta ... Staţi relaxată...”, îmi spune.

Cum am ajuns la cabinetul de terapie prin bioenergie:

M-am lăsat diagnosticată de un bioenergetician vestit din Oltenia

Prima şedinţă mă bagă în ceaţă

Respect indicaţiile, ca la armată. Ca şi la întâlnirea pentru diagnosticare, terapeutul "învârte" palmele, timp de câteva minute, în jurul trupului meu. Mă ia ameţeala. „Simţi ceva ?”, îmi spune. „Nu, nimic”. „Absolut nimic ?”. „Nu”. Insistă cu gesticulaţiile şi cu întrebarea. „Acum parcă simt o uşoară căldură”, îi răspund. Încearcă să îmi explice că e normală senzaţia, „eu nu îi spun pacientului ce trebuie să simtă, ca să nu îi induc o idee, să nu apară autosugestia”, adaugă Bebe Godeanu. Îşi lipeşte mâinile de zonele corpului afectate, unde se află ficatul, rinichii şi chiar în partea dureroasă. „Acum reechilibrez centrii