Teribilă carte ar ieşi aceea care ar înmănunchea scene delicioase de spectaculozitate aparte petrecute în culisele scenei sau când marile personalităţi artistice erau pur şi simplu români obişnuiţi trecând pe o stradă a destinului. Spontaneitatea, harul, imginaţia vedetelor creau haz mai strălucitor atunci când nu se ridicase cortina. De exemplu, se făceau repetiţii la îndrăgitul Teatru Fantasio din Constanţa pentru un spectacol grandios dedicat zilei de naştere a marelui conducător, cel mai iubit fiu Ni­colae Ceauşescu.

Pe scenă trona un tablou uriaş cu Tovarăşul iar ac­torii, dansatoarele „defilau” îmbrăcaţi în salopete de muncitori, în halate de cercetători, în îmbrăcă­minte de mi­neri. În timpul repetiţiei se stinge însă lumina. Probabil un defect de la reţea. Pe întuneric cineva întreabă: ce s-a întâmplat, de unde s-a stins lumina? La care inegalabilul Jean Constantin a spus: „De la tablou”. Vă daţi seama ce hohote de râs au izbucnit lângă tabloul Tovarăşului marele gânditor al economiilor. O veritabilă carte de istorie a scenei româneşti şi a televizunii este maestrul Dan Mi­hăescu, scriitorul de talent care a com­pus majoritatea cupletelor, sche­ciurilor rămase în legenda ro­mâ­nească.

Iată o altă istorisire a re­pu­ta­tului scriitor Dan Mihăescu. „La un moment dat s-a desfiinţat Departamentul de divertisment din TVR, şi a venit ordin să ştergem benzile cu scheciuri. Să înnebunesc nu alta! Şi într-o noapte pe ascuns m-am dus la televizune şi am montat o casetă cu apa­riţii ale lui Toma Caragiu în­sumând 118 minute de bijuterii actoriceşti. Ca să nu fie aruncată caseta am scris pe ea la derută «Vizita de lucru a Tovarăşului în judeţul Alba». Numai că viaţa se suceşte şi te pune în situaţii stranii. Imediat după 1990 noua conducere a televiziunii post­re­vo­luţionare a hotărât să fie şterse toa­te casetele cu Ceauşescu. Iarăşi era să înnebunesc. A