Toata lumea vorbeste la tv de scumpiri iminente ale materiilor prime si in special la grau. O fi sau n-o fi, ca sa parafrazez un film celebru? Daca o fi, cu cat o fi iar daca n-o fi, cu cat n-o fi? Potrivit datelor oficiale, avem asa: producţia mondială de cereale va creşte cu 1,3% pe an în perioada 2011-2019, fata de o creştere anuală de 2,3% observată în deceniul precedent. Consumul global de cereale este de aşteptat să crească cu 1,4% pe an între 2011 şi 2019 pentru a ajunge la 2,564 milioane de tone, faţă de 1,8% pe an în deceniul precedent, scrie Dan Popa pe blogul lui.

Măsuri recent puse în aplicare în răspuns la creşterea preţurilor la produsele alimentare

În multe economii emergente guvernele au intervenit ca urmare a majorării preţurilor la alimente în anii grau Foto: Hotnews

2007/08. Măsurile luate cel mai frecvent au constat in reducerea sau chiar suspendarea pe alocuri a taxelor vamale şi tarifelor la importurile de alimente (chiar dacă acest lucru a însemnat o serie de costuri fiscale), şi, ulterior, impunerea de bariere la exporturi. Alte actiuni au constat in stimularea producţiei interne, reglementarea preţurilor cu amănuntul, acordarea de subvenţii pentru produsele de baza sau transferuri directe de venituri de la buget. Masurile astea au fost de regula introduse pe termen scurt (de un an), fiid ridicate în a doua jumătate a anului 2008 şi 2009. In ce masura subventiile afecteaza competitivitatea , vedeti aici.

Pe plan mondial, preturile insa au continuat sa ameninte cu noi cresteri. Din ratiuni de seceta, speculatori nesimtiti si alte cauze care au ramas inca nu pe deplin elucidate. Din cauza asta, statele au luat noi masuri care sa inhibe “contagiunea” (vezi China la mijlocul lui 2009 sau India, care desi a ridicat unele restricţii cu privire la exportul de cereale şi leguminoase, dar a mentinut interdicţia la exportul d