Este unul dintre acei colecţionari pentru care această pasiune ocupă un loc important în viaţă. Crede că un hobby te vitalizează, te face mai interesat de lume, îţi oferă un scop.

Cu mulţi ani în urmă, a găsit în buzunarul unei haine primite ca donaţie o monedă. Un penny. Cunoscând pe cineva care colecţiona monede, i-a arătat-o. A constatat că era din secolul al XVII-lea. Aşa a început pasiunea pentru bani vechi. Înce- încet, a strâns o mulţime de piese, dintre care unele sunt extreme de valoroase. Spune că a avut avantajul de a lucra cu publicul, ceea ce i-a adus numeroase oportunităţi în a-şi completa colecţia.

Un ban de aici, unul de dincolo

„S-a întâmplat că am găsit un ban aici, un ban dincolo. După care, am avut o funcţie în Consiliul Judeţean Sălaj care mă punea în contact cu o mulţime de oameni. Veneau întreprinzători care doreau să deschidă afaceri, iar eu mă ocupam cu autorizările pentru activităţi independente. Le spuneam tuturor că eu colecţionez bani vechi şi că, dacă au aşa ceva, eu le plătesc. Care aveau şi bunăvoinţă îmi aduceau“, povesteşte Ioan Tătar.

Drahme de pe vremea lui Lisimah

S-a fixat pe monede austro-ungare şi româneşti. Însă întâmplarea i-a scos în cale şi alt gen de monede pe care, ca orice mare pasionat, n-a putut să le refuze, astfel încât şi-a extins colecţia la orice fel de bani vechi, atât monede cât şi bancnote. „Pot spune că aproape toate din monedele austro-ungare le am reprezentate în colecţie: helleri, crăiţari, taleri, coroane“, spune colecţionarul din Zalău. Cele mai valoroase monede le-a obţinut din relaţiile şi schimburile cu alţi numismaţi şi mai ales cei care participau la târguri internaţionale. Ioan Tătar nu poate s-o facă, deoarece statutul său de pensionar de la buget îi limitează posibilităţile financiare. Totuşi, eforturile născute din pasiune depăşesc condiţia mat