Localitatea Valeapai este menţionată prima dată în 1597, în documentele emise în timpul ocupaţiei otomane, ca aparţinînd Banatului de Severin, parte a Paşalîcului de Timişoara. După intrarea Banatului sub administraţia Coroanei Habsburgice, localitatea este menţionată în conscripţia din 1717, apoi în hărţile din 1723 şi 1776. Aflată azi în spaţiul administrativ al comunei Ramna din judeţul Caraş-Severin, Valeapai oferă imaginea destructurată a unei aşezări altădată prospere, centrul moşiei uneia dintre cele mai importante familii nobiliare bănăţene ale secolului al XIX-lea.
În jurul anului 1830, ca răsplată a serviciilor militare aduse în timpul războaielor antinapoleoniene de către căpitanul Mihai Athanasievich, terenurile din Valeapai sînt dăruite fiilor acestuia, Marczel şi Emil. Familia Athanasievich (Atanasievici, Atanasijevi´c, Athánazovits), înnobilată în 26 iunie 1792 de către împăratul Francisc I, îşi va adăuga la titlul nobiliar atributul „de Valiapáj“ şi se va remarca drept una dintre cele mai puternice familii nobiliare sîrbeşti ale epocii. În 1840, fraţii Atanasievici construiesc pe moşia de la Valeapai un palat cu un parc şi numeroase clădiri anexe, la ridicarea cărora se folosesc atît meşteri sîrbi cît şi colonişti italieni. Unul dintre cele mai remarcabile ansambluri rezidenţiale extraurbane ale nobilimii bănăţene – ansamblul de la Valeapai – cunoaşte o perioadă extrem de înfloritoare pînă la cel de-Al Doilea Război Mondial. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, palatul este moştenit de Ljubica – nepoata de soră a fraţilor Atanasievici. Soţul Ljubicăi, baronul Béla Tallián de Vizek, ministru al Agriculturii în guvernul Regatului Ungariei, arendează moşia pasionatului apicultor maghiar, baronul Ambrozy Béla von Séden et Remete. După Primul Război Mondial, proprietatea va fi cumpărată de familia Riesz, aparţinînd înaltei elite intelectua