Hosni Moubarak s-a dat dus. De ce n-a făcut-o aseară? Încerc să răspund foarte pe scurt: ca să-şi rezerve măcar demnitatea - după 32 de ani - de a pleca atunci când singur decide. În urma lui se iscă o furtună de întrebări. Cea mai importantă: cine e Abu Sayf, Tatăl Sabiei? Adică cine conduce, de fapt, Armata? Ministrul Apărării Hussein Tantawi? N-aş băga mâna în foc. Oficial, ţara e condusă, până la alegeri de Consiliul Suprem Al Armatei. Acelaşi Consiliu care ieri, înaintea discursului prezidenţial, emitea un comunicat din care nu se putea deduce deloc că are habar ce va spune Moubarak. Singurul pregătit până-n dinţi pentru discursul neaşteptat a fost Omar Suleiman. Care i-a încredinţat pe manifestanţi (luându-şi-L martor pe Allah) ca totul va fi bine, chiar dacă Preşedintele nu demisionează. Şi i-a sfătuit prieteneşte să se ducă liniştiţi acasă, cu gândul la viitor.

Cu gândul la viitor, oamenii au rămas în stradă. Li s-au mai alăturat şi alţii. Şi, după două săptămâni în care au strigat "Creştini sau musulmani - nu contează! Aceeaşi sărăcie, aceleaşi griji! Moubarak, avionul te aşteaptă, Arabia Saudită nu e departe!", în această seară au izbucnit, cu lacrimi în ochi: "Suntem liberi!".

Mâine, când se vor trezi din euforia libertăţii, vor constata că sunt tot sub dictatură militară.

Hosni Moubarak s-a dat dus. De ce n-a făcut-o aseară? Încerc să răspund foarte pe scurt: ca să-şi rezerve măcar demnitatea - după 32 de ani - de a pleca atunci când singur decide. În urma lui se iscă o furtună de întrebări. Cea mai importantă: cine e Abu Sayf, Tatăl Sabiei? Adică cine conduce, de fapt, Armata? Ministrul Apărării Hussein Tantawi? N-aş băga mâna în foc. Oficial, ţara e condusă, până la alegeri de Consiliul Suprem Al Armatei. Acelaşi Consiliu care ieri, înaintea discursului prezidenţial, emitea un comunicat din care nu se putea deduce del