Foto: Thinkstock Des îi auzi pe unii oameni: „Mi s-a înfundat urechea, parcă simt o tensiune în ureche, nici nu mai aud bine”. După cum văicăreala asta cu urechea înfundată o rostesc şi cei care decolează şi aterizează cu avionul sau cei care urcă pe serpentine. Care să fie explicaţia? Lămureşte acest aspect profesorul doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi cel care a înfiinţat clinica ORL de la Spitalul „Sf. Maria”, clinică ce e condusă acum de fiul său, profesor doctor Codruţ Sarafoleanu. Egalizarea presiunii de o parte şi de alta a timpanului se face printr-un canal numit „trompa lui Eustachio”.
El este legătura între ureche şi spatele nasului, astfel că prin acest canal se face şi aerisirea urechii. Trompa lui Eustachio este un tub de 5 centimetri, cu două pâlnii la capete, spre ureche şi nas. Tubul se deschide când se contractă muşchii vălului palatin – ale cerului gurii – atunci când înghiţim, căscăm sau suflăm nasul. Când se inflamează mucoasa acestui canal nu mai pătrunde aerul din nas în ureche. Prin peretele vasului ies anumite lichide care se duc în căsuţa timpanului şi apar otitele seroase. Este vorba despre disfuncţii tubare, adică de funcţionarea rea a trompei lui Eustachio. Mucoasa din nas şi din trompă se inflamează când răcim, avem gripă sau alergii. Nasul e înfundat, curge un lichid, avem mâncărimi în nas, strănutăm, se înfundă şi urechea. Secreţiile din ureche se suprainfectează şi atunci este vorba despre otită supurată sau secreţiile se îngroaşă şi scade auzul.
Cei care suferă de deviaţii de sept, de acea strâmbare a peretelui despărţitor dintre nări, sunt predispuşi la disfuncţii tubare, la rinosinuzite. Cei care respiră pe gură fac mai des aceste rele funcţionări ale trompei lui Eustachio. Copiii fac mai des aceste disfuncţii tubare când au polipi (vegetaţii) mari care trebuie scoşi. Vegetaţiile,
