● Radu Paraschivescu, Fluturele negru, Editura Humanitas, 2010.
În ciuda succesului notabil de public şi al faptului că este unul dintre cei mai profesionişti scriitori de la noi (în sensul varietăţii titlurilor şi al constanţei cu care a publicat), critica nu s-a prea înghesuit să-i comenteze cărţile lui Radu Paraschivescu. Cunoscut mai ales drept umorist, cele trei romane şi volumul de povestiri publicate pînă acum au cîştigat însă pariul cu diversitatea, astfel că e destul de greu să-l încadrezi pe Radu Paraschivescu unui gen sau unui anumit tip de a scrie ficţiune. În afară de faptul că, în mod evident, cel puţin prin ultimele sale două romane, Cu inima smulsă din piept şi acest Fluture negru, forţează bine limitele deopotrivă narative şi stilistice ale romanului de la noi, plasînd acţiunea în alte epoci şi în alte spaţii culturale.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu Fundalul romanului Fluturele negru este Roma decadentă de la începutul secolului al XVII-lea cînd papă era Paul al V-lea, pontif încredinţat (şi îndreptăţit să creadă) că reforma morală e mai necesară ca oricînd. De altfel, Radu Paraschivescu se dovedeşte a fi un bun creator de atmosferă, astfel că mediul pestriţ, corupt şi vicios al cîrciumilor şi al bordelurilor romane, populate cu tîrgoveţi, pungaşi, cartofori, duelişti şi prostituate, este bine sugerat. De cealaltă parte, lumea aristocraţiei catolice, formate din marchizi, cardinali, episcopi şi alte figuri ale nobilimii romane, apare ceva mai estompată, dar imaginea preocupărilor şi intereselor ei politice şi religioase se desprinde din cele cîteva dialoguri şi uneltiri puse la cale de figurile scoase în faţă. Personajul comun al acestor medii este pictorul lombard Michelangelo Merisi, alias Caravaggio: „Unii îl îngropau în blesteme, alţii îl iubeau. Unii î
