Formarea cadrelor didactice se realizează astăzi doar în cadrul instituţiilor de profil, facultăţi sau institute pedagogice. Ies de pe băncile lor oameni care au făcut cîteva cursuri de pedagogie, cîteva ore de practică şi cam atît. Calificarea se face, cu alte cuvinte, la locul de muncă. Ar fi benefic, mă gîndesc, atît pentru ei cît şi pentru elevii lor, ca viitorii dascăli să aibă o perioadă de stagiu profesoral: luni sau ani în care să asiste la lecţii şi să predea, la rîndul lor, sub îndrumarea unui profesor cu experienţă.

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Un profesor cu har în a transmite altora experienţa lui şi care să nu aibă ca scop principal examinarea învăţăcelului, ci îndrumarea lui. (Am înţeles, din informaţiile vagi date de Ministerul Educaţiei, că noua lege a educaţiei prevede acest stagiu, şi nu e rău deloc, atîta timp cît el nu se va transforma într-o simplă formalitate.) Apoi, să beneficieze de cursuri de formare pedagogică, iar cei mai buni dintre ei – de burse în străinătate la şcoli sau licee similare. Evaluarea lor profesională ar trebui să se refere nu doar la cantitatea de informaţii pe care trebuie să o transfere copiilor, ci şi la aptitudinile pe care le au în transmiterea lor. Un bun stagiu profesional ar trebui să cuprindă şi tehnici de relaţionare cu părinţii: cum să vorbeşti cu un părinte al cărui copil are rezultate slabe la învăţătură, cum să-l stimulezi să se implice în recuperarea lui, ce sfaturi îi poţi da pentru a-i fi aproape în momentele de impas. Un profesor bun poate fi recompensat nu numai prin salariul de merit, ci şi prin includerea lui în programe speciale de formare, prin acordarea unor premii sub forma unor pachete de cărţi de profil sau materiale didactice, sau prin înlesniri acordate în accesarea unor fonduri europene pentru a-şi dezvolta proiecte profesional