● Adevăratul curaj / True Grit (SUA, 2010), de Joel şi Ethan Coen.

True Grit, un western semicomic regizat de fraţii Coen, reprezintă cea de-a doua ecranizare a unui roman de Charles Portis, apărut în 1968. Prima ecranizare a ieşit în 1969, dar arată şi sună ca un western de modă mult mai veche – e unul dintre ultimele westernuri hollywoodiene făcute ca şi cînd nici Sergio Leone, nici războiul din Vietnam n-ar fi existat. În rolul unui bandit oarecare, rapid neutralizat de John Wayne, joacă Dennis Hopper, care, ca actor-regizor, a făcut în acelaşi an Easy Rider – un influent anti-western cu motociclişti, care ataca explicit tocmai valorile conservatoare asociate operei şi persoanei lui Wayne. Aceleaşi valori au fost luate explicit în derîdere în Midnight Cowboy, care anul acela a luat Oscarul pentru Cel mai bun film şi în care un personaj se îngrozea la sugestia altuia, cum că marele W. ar fi gay. Un an interesant, deci, cu atît mai mult cu cît Oscarul pentru Cel mai bun actor i-a revenit lui W. însuşi, pentru rolul unui şerif supraponderal, beţiv şi chior, care, neîncetînd să mîrîie şi să se încrunte, se lasă transformat în dulăul adorator şi adorat al unei fete de 14 ani. Wayne şi cu fata (care-l angajase să-l găsească pe ucigaşul tatălui ei) erau practic un duo de circ sau de music-hall, ea dezgheţată şi autoritară, şfichiuindu-l cu vocea ei de premiantă, el proiectîndu-şi în format XXL reacţiile de încasator, reinventîndu-se la bătrîneţe, în ochii publicului, ca un bufon, dar în acelaşi timp avînd grijă să rămînă eroic. Amestecul lui de bufonerie şi eroism era o performanţă de cabotinaj: o mişcare tactică, menită să-l vîre încă şi mai adînc pe sub pielea publicului, într-un moment în care asocierile ideologice ale imaginii lui nu mai erau pe placul tinerilor. Povestea scrisă de Portis nu era mai mult decît un vehicul potrivit pentru acest lifting opera