„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare sâmbătă povestea numelor mari din fotbalul românesc. Azi e rândul lui Titus Ozon, unul dintre primii purtători ai tricoului cu numărul 10 al naţionalei României. Titus Ozon a început să joace fotbal la 10 ani, în Oborul natal. Între 1944 şi 1948 a apărat culorile celebrei Unirea Tricolor, după care a trecut la nou-înfiinţata Dinamo.

În „Groapă" a câştigat de două ori titlul de golgheter al primei divizii. Despărţirea de roş-albi nu a fost una amiabilă, Ozon stârnind mânia ofiţerilor din Ministerul de Interne din cauză că şi-a manifestat intenţia de a juca la o altă echipă. „Mi-au scos dosarul de la naftalină, mi-au reproşat că am simpatii legionare, pentru că începusem fotbalul la Unirea Tricolor.

M-au deportat în Deltă, la tăiat de stuf. Eram sechestrat într-o cabană şi păzit de un securist. Într-o noapte am fugit pe geam. Am ajuns pe furiş în Capitală, unde am semnat cu Progresul. Miliţia m-a căutat zile în şir. Au răscolit toate casele unde bănuiau că mă aflu", îşi amintea Titus în memoriile sale.

Angelo Niculescu, fost coechipier cu Ozon la Dinamo, are şi el destule amintiri legate de Ozon. „Ţin minte că, la o inspecţie făcută la club, ministrul de Interne Mureşan l-a găsit pe Ozon jucând tenis de masă. Cu toate că Titus i-a explicat ministrului că, la acea oră, aveam liber, Mureşan a rămas neînduplecat. Drept pedeapsă, Ozon a fost nevoit să facă câteva zile de arest la o unitate. L-am vizitat şi noi, colegii, acolo", ne-a declarat fostul selecţioner al României.

Titus Ozon (stanga)

Fotbalistul, care era poreclit „Nas" în epocă, a mai evoluat şi la Dinamo Braşov şi Rapid, de unde s-a retras la 37 de ani. Marele său regret a fost acela că n-a reuşit să câştige niciun trofeu ca jucător. De trei ori a terminat campionatul pe locul secund, iar de alte patru ori a ratat oca