Uciderea lui Osama bin Laden vine când Emirul (Prinţul) Al-Qaeda nu mai este, de ani de zile, decât un simbol, iar "Baza" e demult francizată. Reţelele din Yemen (cea mai puternică) şi din Somalia lucrează autonom, îşi strâng singure fonduri şi îşi fixează ţintele. Primăvara Arabă din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord n-a dat nicio şansă Al-Qaeda. Faptul că a proiectat-o în umbră a fost pentru jihadiştii lui bin Laden o lovitură cruntă. Propaganda a fost mereu o dimensiune importantă a organizaţiei, făcând din Osama (cu sprijinul neprecupeţit al preşedintelui Bush junior, care a avut interesul să-l ia mereu în serios) o figură uriaşă, inamicul numărul unu al celui mai puternic stat de pe planetă. Rolul acesta i-a plăcut Emirului enorm. Să nu uităm că, pe vremea când afganii luptau cu sovieticii, bin Laden era eroul saudiţilor, prieten al americanilor care finanţau din greu conflictul.
Aşa cum, viu, Osama i-a suflat juniorului Bush vânt în pânzele electorale, aşa îi aşază astăzi, mort, lui Barack Obama volta sub vânt.
E un naiv cine crede că au trebuit să fie torturaţi terorişti în România, Polonia sau la Guantanamo ca să mărturisească unde se ascunde bin Laden. E ca şi cum ar trebui să torturezi new-yorkezii ca să-ţi mărturisească unde au pitit Empire State Building. Să stai într-o fortăreaţă cu trei etaje (un adevărat zgârie-nori în regiune), la treizeci de kilometri de Academia Militară din Abbottabad, şi să nu te vadă nici măcar celebrul serviciu secret pakistanez (ISI - Inter Service Intelligence, însărcinat, din 1980, cu problemele afgane, respectiv cu împărţitul fondurilor şi logisticii CIA la mujahedini) e o poveste la fel de penibilă, precum aceea în care bin Laden şi-ar fi folosit una dintre neveste drept scut, când a năvălit Seal Six.
Vremea lui Osama bin Laden apusese şi, aşa cum uciderea lui a fost o mană cerească pentru Barack H
