Angelica Cheung, redactorul-şef al Vogue China, are o problemă cu care şefii celorlalte ediţii nu se confruntă: prea multe reclame, care nu încap în revistă, scrie The Guardian.
"Trebuie să stau la birou ca să mă uit prin ea. Va fi foarte dificil de citit. Este prea grea. Poate va trebui să fie două reviste pe viitor", declară Cheung.
În Statele Unite, ediţia din septembrie a Vogue este punctul de reper al lumii modei. În China, fiecare ediţie lunară este o revistă glossy, plină de reclame, semn al exploziei industriei de fashion high-end.
În condiţiile în care revista Hurun anunţă 960.000 de milionari în China, chinezii super-bogaţi sunt în căutare de moduri de a-şi confirma statutul şi de a-şi satisface gustul în creştere pentru consum.
Mărcile high-end le vin bucuroase în ajutor. Magazinelor Louis Vuitton li s-au alăturat cele ale Loewe şi Balmain. Burberry intenţionează să se extindă de la 57 la 100 de magazine în decurs de cinci ani. Hermes a lansat chiar propriul subbrand cu specific chinez Shang Xia.
Compania de consultanţă în management McKinsey anticipează că, pe măsură ce şi clasa de mijloc va prinde gustul mărcilor, în decurs de patru ani China va deveni cea mai mare piaţă de lux a lumii, cu o valoare de 27 de miliarde de dolari, în creştere de la 10 miliarde de dolari în 2009.
Dacă sunt incluse şi achiziţiile realizate în afară, de către turiştii chinezi care evită taxele foarte mari pe articole de lux din ţară, cifrele sunt uimitoare. Consumatorii chinezi vor cumpăra peste 44% din articolele de lux la nivel mondial până în 2020, potrivit estimărilor CLSA Asia-Pacific, grupul de brokeraj şi investiţii.
Procentul este cu atât mai remarcabil cu cât mărcile high-end au apărut în anii '90. Cheung spune că Vogue China are nevoie de mai multe pagini de "educaţie" decât ediţiile din celelalte ţări, pentru a se recupera dif
