Scriitura genială a lui Marin Preda e colţuroasă, e aspră ca palma muncită a ţăranului din câmpia Teleormanului. Scriitură parcă sprijinită pe oasele proeminente şi puternice ale feţei tatălui, şef al Moromeţilor. Marin Preda, născător al unor romane tulburătoare despre oameni cu destin furtunos, nu putea fi un jovial, un vorbăreţ, un învârtitor de cuvinte dulcege, Marin Preda era ursuz, cu tumult interior parcă ascuns de arşiţa soarelui înălţat pe cerul satului. Intrase în legenda scriitorilor cu expresia lui favorită „mon cher”, semănată la câteva cuvinte, dar cronicarul Moromeţilor o transformase mai degrabă în „monşer”, că era mai grăbită şi mustind de o undă de ironie.
Unii credeau că Marin Preda o culesese de prin mediile intelectual-poliglote ale Bucureştilor şi se sclifosea niţel cu franţuzismul ăsta. Dar originea expresiei „monşer” este cu totul alta şi puţin bănuită, originea se află chiar în comuna natală Siliştea Gumeşti. Dar iată cum s-a desfăşurat povestea. Un fiu al satului a venit la de-acum celebrul scriitor să-l invite la sărbătoarea fiilor satului Siliştea Gumeşti. Nu l-a primit cu entuziasm posacul Marin Preda, iar când a auzit că va face parte din poza cu fiii comunei s-a burzuluit să nu-i fie folosită imaginea, ameninţând chiar: „Vă dau în judecată, monşer!”. N-a mai răbdat refuzul răstit consăteanul şi a ridicat şi el glasul: „Te-ai boierit, doar boierii zic monşer”. Surprins şi cuprins de păreri de rău privind bănuiala că se fandoseşte ca în cercurile simandicoase, scriitorul a istorisit cum a îndrăgit vorba „monşer”.
Se afla demult băieţandrul Marin Preda în curtea şcolii din Siliştea Gumeşti, stătea retras pe o grămadă de lemne pentru încălzirea şcolii. Şi elevul ţărănuş l-a auzit pe învăţătorul lui zicând „mon cher”. I-a plăcut teribil cum sunau cuvintele astea în gura dascălului comunei. Şi l-a întrebat pe
