De ce sunt atraşi actorii mai mult de rolurile negative?

Întotdeauna personajele complicate, amestecuri de umbră şi lumină au oferit partitură de compoziţie, în timp ce eroii doldora de calităţi, enervant de pozitivi aduc de cele mai mul­te ori banalitate. Un om nu poate să fie o sumă de calităţi şi zero defecte, fiindcă atunci el nu mai este compus din carne, din trăiri, ci este un material plastic stupid.

Povestea Sebastian Papaiani că în filme pe vremea comu­nis­mului i se repartizau roluri de băieţi simpli veniţi de la ţară pe şan­tie­re sau de săraci ai mahalelelor ajunşi în hale de fabrici. Dar în scena­rii, cu încă­pă­ţânare aceşti flăcăi erau prezentaţi drept omul de tip nou care popula co­munismul în zbor. În zbor spre naiba, fiindcă s-a lovit comunismul de do­gmele şi filosofiile nerealis­te până şi-a făcut cucuie şi a ajuns în lada prăfuită a eşecurilor istorice. Po­ves­tea Sebastian Papaiani că pentru a umaniza aceste prsonaje de po­li­me­ri atât de perfecte mai trăgea câte un scuipat pe jos, mai înjura şi deseori cenzura îi trecea cu vederea aceste iprovizaţii, care făceau cât de cât în­ghiţibil pentru spectatori eroul prea pozitiv. Într-un film, Papaiani era unul dintre fiii satului care se întorc de la facultate cu licenţa de inginer agro­nom în buzunar şi doresc să lu­cre­ze în comuna natală.

În scena în care se prezenta la pre­şedintele CAP-ului, scenariul pre­vedea ca prospătul inginer agronom să fie îmbrăcat impecabil într-un costum cenuşiu şi cu o cravată care-i su­gruma beregata. "Cum să mă duc precum la nuntă la CAP? Era ridicol. Şi atunci mi-am smuls un nasture de la sacou să pară ceva mai na­tu­ral proas­pătul inginer agronom. Nu­mai că la vizionarea în faţa ac­tiviş­tilor de la cenzură, unul dintre grangurii comunişti a oprit secvenţa în care eu aveam nasturele rupt la hai­nă. A ridicat vo­cea activistul: «Trebuie